Author Archives: Cătălina Alexa

Camera de dincolo

Camera de dincolo

În camera de la vale a bunicii dinspre mamă, camera de curat, erau două paturi cu tăblii de lemn, așternute cu cuverturi de lână țesută de ea, cu vrafuri de perne de pene, un dulap de lemn nevopsit, doar lustruit, cu o oglindă cât ușa și un sertar jos, de care trebuia să tragi cu

Cititoarea

S-a întâmplat să iau de mai multe ori cu mașina o bătrânică pe care o mai întâlnesc la mănăstirea Moreni. E din Costești, un sat vecin, vine împreună cu moșul, el pleacă pe jos, ea caută câte o mașină pentru că nu mai stă foarte bine cu sănătatea, iar o oră de mers pe jos

Acoperișul la locul lui

Foc în sobă, cald în casă, pereții în picioare, acoperișul la locul lui, un flash. Într-un final de aprilie 2007 s-a întâmplat de am părăsit Veneția undeva pe la miezul nopții și ultima imagine a fost aceea a zecilor de felinare care își răsfrângeau suprarealist lumina pe ape. Erau ca un câmp tremurând, hipnotic, de

Despre fugari, cu tandrețe

În toamna lui 1985, undeva prin clasa a opta, a venit sorocul ca talentele unora dintre noi să răzbată și dincolo de hotarele comunei. Din școlile din Deleni s-a adunat tot ce s-a găsit mai cu simț artistic, de la grădiniță la clasa a opta, inclusiv printre tovarășele educatoare, învățătoare și profesoare, iar amestecătura rezultată

Nici nu știu pe ce lume mă aflu

Când eram mică obișnuiam să mă înșir după mama prin sat, chiar dacă nu ar fi ținut morțiș să mă ia tot timpul. Aveam, cred, vreo cinci ani și o memorie vizuală destul de bună, care să-mi permită să știu cu cine ne-am mai întâlnit până atunci și cu cine nu. Și cum mama avea

Alt clopot, același văzduh

Când a început să se refacă mănăstirea de la Moreni, puțin după 1990, acolo erau un mic cimitir povârnit și invadat de buruieni, câteva chilii pe jumătate dărâmate în care înainte fuseseră grajdurile C.A.P. -ului , bisericuța veche cu șindrilă și stăreția veche, o casă de lut cu un hol și două-trei camere în care

Râsul bătrânelor

Într-un oraș, mersul la biserică, pe lângă impulsul intim, sufletesc, are și o importantă componentă colocvială. După slujbă oamenii mai stau de vorbă, profită de vremea frumoasă, plimbă cărucioarele cu copii și, în general, pornesc vioi și ancorați în realitatea lui hic et nunc spre casă. În jurul bisericilor de oraș sunt spații verzi, locuri

Top