Societate

Violența inerentă a modernității

Violența inerentă a modernității

Vocea calmă de la cârmă îți spune „Fă să fie” și, odată cu ea, mantra modernității este invocată. Filosofia care ne guvernează cultura este înrădăcinată în violență: capacitatea de a face lucrurile să se întâmple și de a controla rezultatul. Este o credință profund factuală. Putem, într-adevăr, să facem lucrurile să se întâmple și, în

Educația între trădarea cărturarilor și revolta maselor

Noi cărți la Anacronic: Arme de instrucție în masă. Călătoria unui profesor prin lumea întunecată a învățământului obligatoriu, o a doua carte a lui John Taylor Gatto apărută la Anacronic. Prefața, semnată Mihai Vladimir Topan, v-o prezentăm mai jos. Chiuind în fântână, un debut senzațional al Cătălinei Alexa, o serie de povestiri, majoritatea noi, în

Educația de acasă a lui Dostoievski

În monumentala monografie dedicată lui Dostoievski, Joseph Frank vorbește pe larg despre educația primită de scriitor în familie, și o compară echidistant cu cea a marilor romancieri ruși. „M-am născut într-o familie rusească evlavioasă…În familia noastră toți învățam Evanghelia din leagăn”, mărturisea undeva scriitorul. Fratele său avea să povestească mai multe despre cum mama lor

David Friedman: o abordare liberală (libertariană) a educației

David Friedman, fiul laureatului premiului Nobel pentru economie Milton Friedman, este profesor de drept la Universitatea Santa Clara. A absolvit Universitatea Harvard, unde a studiat chimie și fizică, apoi a obținut titlul de doctor în fizică la Universitatea din Chicago și a predat economie și drept la mai multe universități americane fără să dețină o

Patima mândriei și efectele ei negative

Unii dintre Sfinții Părinți consideră că slava deșartă și mândria se identifică, alții le socotesc a fi diferite. În cea de-a doua variantă, fie mândria naște slava deșartă, fie invers. Sintetizând învățătura Sfinților Părinți, teologul Jean-Claude Larchet relevă deosebirea dintre slava deșartă și mândrie, în funcție de sursa intrinsecă sau extrinsecă a acestor patimi. Cel

„Chenodoxia” (slava deșartă), înainte-mergătoarea trufiei

Cât de reconfortant este ca, din vreme în vreme, să te retragi din tumultul obositor al vieții și să rememorezi micile bătălii, marile războaie pe care le-ai câștigat de-a lungul timpului: o carieră de invidiat, o familie numeroasă, un cont consistent la bancă și mai ales, recunoașterea socială a valorii tale – reflexia optimă a

Monarhia în filmele și vremurile de război

A existat o vreme în care războaiele nu își propuneau să rezulte în anihiliarea totală a adversarului (vezi Tratatul de la Versailles 1919) , în predarea necondiționată (vezi soarta Sudului în urma Războiului de Secesiune) sau în justificarea victimelor colaterale (vezi bomba atomică, atacul NATO asupra Serbiei etc). Înainte de mult slăvita perioadă democratică, oamenii

Akedia sau „demonul amiezii”

Patericul egiptean se deschide cu următoarea întâmplare. Fiind cuprins odată de akedie și „de o mare de gânduri” avva Antonie cel Mare a început să I se roage lui Dumnezeu: „Doamne, vreau să mă mântuiesc, și nu mă lasă gândurile. Ce voi face în necazul meu? Cum mă voi mântui?” Ieșind afară din chilie, a

Top