Societate

Monarhia în filmele și vremurile de război

Monarhia în filmele și vremurile de război

A existat o vreme în care războaiele nu își propuneau să rezulte în anihiliarea totală a adversarului (vezi Tratatul de la Versailles 1919) , în predarea necondiționată (vezi soarta Sudului în urma Războiului de Secesiune) sau în justificarea victimelor colaterale (vezi bomba atomică, atacul NATO asupra Serbiei etc). Înainte de mult slăvita perioadă democratică, oamenii

Akedia sau „demonul amiezii”

Patericul egiptean se deschide cu următoarea întâmplare. Fiind cuprins odată de akedie și „de o mare de gânduri” avva Antonie cel Mare a început să I se roage lui Dumnezeu: „Doamne, vreau să mă mântuiesc, și nu mă lasă gândurile. Ce voi face în necazul meu? Cum mă voi mântui?” Ieșind afară din chilie, a

O dimineață cu Big Brother

  De mult m-am lăsat de obiceiul privitului la televizor. În casa noastră nu avem televizor, astfel încât pot să mă desfătez cu toate lucrurile bune care-mi umplu timpul pe care altfel l-aș fi irosit cu privitul. Conversații; iau cina în liniște la masă cu soția și copiii; conversații; citesc cărți cu fiica mea; citesc

Arghirofilia (iubirea de arginți) și geamăna ei – pleonexia (dorința de a avea bunuri noi, cât mai numeroase)

O vorbă de duh a străbunilor noștri zice că „banul e ochiul dracului”. Astăzi ea ne pare cu totul învechită, mai ales că noi ne ghidăm, în viața de zi cu zi, după alte principii. „Maximizarea profitului și diminuarea costurilor”, este doar unul dintre ele, relevant pentru mentalitatea societății în care trăim. Există o întreagă

Întristarea (lype), o patimă care ne dă de furcă tuturor

Societatea de astăzi oferă nenumărate motive de întristare. Scenariile noastre existențiale nu se pot actualiza decât fragmentar, proiecțiile noastre de viitor sunt condamnate să se consume la nivelul reveriilor, nedreptățile sociale capătă, parcă, amploare de la o zi la alta. Când rostești cuvântul „în-tristare” este ca și cum ai face un salt sau, mai bine

Îmblânzirea băiatului adolescent

Astăzi am fost nevoit să îmi cer din nou scuze în numele speciei de care aparțin. Nu scuzele obișnuite, în numele omenirii, pentru încălzirea globală sau suprapopularea planetei, ci genul acela de scuză pe care, bărbat fiind, m-am obișnuit să le-o datorez fetelor adolescente în ceea ce privește comportamentul băieților de vârsta lor. Da, trebuie

Chiar aveam nevoie de noi pronume de gen?

O renumită doamnă profesoară de lingvistică a ieșit de curând în față și ne-a ținut o lecție publică perfect integrată în linia partidului despre pronume. Nu e nevoie să o numim pe această semi-faimoasă profesoară pentru că, în ciuda absurdului situației, s-ar găsi poate prea mulți care se consideră „educați” să fie de acord cu

Desfrânarea (porneia) și „șarpele poftei trupești”

V-ați întrebat vreodată de ce reclamele la cele mai banale produse (ciocolata, înghețata) abundă în aluzii și simboluri sexuale? Veți găsi un răspuns documentat și amplu în filmul documentar Century Of The Self, regizat de Adam Curtis. Nepotul lui Sigmund Freud, „părintele relaților publice” Edward L. Bernays, a descoperit, pe urmele studiilor întreprinse de ilustrul

Top