„Căsuța din prerie”: generația următoare

Căsuța din prerie în limba română.

A apărut de curând la Anacronic Căsuța din inima codrilor, primul volum din cea mai îndrăgită serie conservatoare pentru copii. Povestea familiei Ingalls, în anii 1870-1880, povestită chiar de Laura, cel de-al doilea copil al familiei. Este imaginea arhetipală a unei familii reușite, un model de armonie, cu greutăți și bucurii, cu pericole și povești la gura sobei, cu multe detalii privind procurarea hranei, prepararea mancării, muncile câmpului, obiceiurile, educația. O imagine detaliată a lumii de ieri ușor și util de contrapus atât modului în care arată viața și familia moderna cât și literaturii moderne pentru copii. O serie, veți vedea, în egală măsură pentru copii și adulți, tradusă deja în peste 40 de limbi, acum și în limba română. Veți găsi paragrafe din carte, cu ilustrațiile originale ale lui Garth Williams aici.


 

Fiul meu de 5 ani tocmai mi-a cerut voie să trimită un mesaj unei fete pe care o place. Nu a mai făcut asta niciodată. O fi un semn că avem prea multă tehnologie în viețile noastre? Poate. Însă situația se complică astfel: fetița cu care speră să se împrietenească este Laura Ingalls Wilder.

În copilărie, am iubit seria „Căsuța din prerie”. Îmi amintesc clar după-amieze întregi în care încercam să descopăr cea mai bună metodă de-a ține o carte în mână în timp ce mâncam sandvișuri cu brânză topită. Fascinată de stilul de viață auster al Laurei și al lui Mary, îmi raționalizam pâinea. Îmi savuram supa. Mâncarea mea provenea din magazin, însă pățaniile fetelor, cu lăcuste, secete și incendii, mă făcuseră să-mi dau seama cât de prețioase și trudite pot fi mesele uneori.

O sumedenie de cărți pentru creșterea copiilor îți spun că, atunci când ai un copil mofturos, ar trebui să pui deoparte mâncărurile pe care le respinge și să le reintroduci în meniu mai târziu. Gusturile se schimbă. Ca părinte, am descoperit că această metodă funcționează. Și cu legumele, și cu cărțile.

Prima oară am vrut să-i citesc „Căsuța din prerie” fiului meu în timpul unei călătorii spre Wisconsin. Am încercat să-l îmbii: „Uite, noi călătorim acum exact ca familia Ingalls!” Degeaba. Fiul meu n-avea răbdare cu descrierile nuanțate ale bătutului untului și ale mânatului cirezii de vaci. Totuși, citind-o ca adult, am fost captivată de frumusețea descriptivă a cărții. Semăna mai mult cu Pilgrim at Tinker Creek decât cu Captain Underpants.

Însă nu l-a atras pe fiul meu. Așa că am pus-o deoparte.

Șase luni mai târziu, împinsă de propria-mi sete de povești din mijlocul naturii, am încercat din nou. Ceva extraordinar s-a întâmplat: fiul meu a început să devoreze pagini. Nu putea citi singur, însă tânjea după ele în fiecare noapte și mă implora: „Încă un capitol, te rog!”

 

 

Să înveți un copil să iubească cititul presupune să mergi în direcția subiectelor de interes pentru el, dar asta nu înseamnă că n-ar trebui să-l familiarizezi cu interesele tale, oferindu-i și hrănindu-l cu ceea ce te-a făcut pe tine însuți să iubești cititul. Pentru că, atunci când interesele coincid, se întâmplă ceva magic. Iar asta nu se întâmplă musai atunci când te aștepți.

După un început șovăitor, ne aflăm acum la jumătatea seriei „Căsuța din prerie”.

Fiul meu rămâne un fan al super-eroilor. Dar, dacă-l întrebi care sunt cărțile lui preferate, va coti, probabil, către sălbăticie — către poveștile care sunt, în viața lui saturată de media, neașteptat de interesante. Cu ajutorul lor, el învață că eroii nu au întotdeauna super-puteri. Acestea sunt poveștile care îi îmbogățesc amintirile legate de joaca afară și care îl inspiră să pună întrebări grele despre tratamentul corect al animalelor.

Cărțile Laurei Ingalls Wilder deviază atenția fiului meu de la abstracțiunile vieții moderne către acele trăsături mai viscerale ale realității noastre. Îl inspiră să construiască lucruri din te-miri-ce, ba chiar a dat de înțeles că i-ar plăcea să înceapă să taie lemne de foc. Pentru că, chiar dacă a noastră căsuță se găsește mai degrabă într-o vale montană decât într-o prerie, avem un cuptor cu lemne. Dar, spre deosebire de cel al Măicuței, al nostru se află lângă un televizor cu plasmă. După ce terminăm seria, s-ar putea să-l las să privească buclele lui Nellie Olson săltând pe ecran. Însă, deocamdată, citim în stilul pionieratului: cu lemnul sfârâind pe măsură ce întoarcem paginile.

Este un dar să-mi privesc fiul ducând obiceiurile copilăriei mele la un alt nivel, trăgându-mă înapoi, prin zeci de ani de viață și o bucată bună de istorie. Gusturile lui vor continua să se schimbe, însă am căpătat amândoi ceea ce mi se pare a fi o afecțiune durabilă pentru Laura Ingalls Wilder. Poveștile ei ne îndeamnă să ne oprim pentru a auzi clinchetul apei de pârâu trecând peste pietre, să urmărim mesajele scrise de vânt în iarba înaltă.

Inspirat de duhul încrezător al Laurei, istețul meu fiu și-a dat de curând seama că, cu ajutorul unei tigăi de fontă unse cu unt, poate face sandvișuri cu brânză topită pe cuptorul nostru cu lemne. „Ca în vremurile de odinioară”, zice el. Fără greș, face mai multe sandvișuri deodată. Pentru că este o experiență pe care vrea s-o savureze împreună cu toată familia.

Traducere după Brightly


Anacronic.ro este doar un reper, o mică redută care încearcă să conserve firea lucrurilor din calea asaltului progresist. Prin natura ideilor pe care le profesează, anacronic.ro nu este „eligibil” pentru banii corporațiilor economice, politice sau geopolitice. Credem că există și altfel de filantropi și vă îndemnăm să aveți în vedere posibilitatea de a face o donație pentru sprijinirea proiectului.

Cumpără cărțile Anacronic:

Procesul lui Darwin
Distracția care ne omoară. Discursul public în epoca televizorului
Cum suntem imbecilizați. Curriculumul ascuns al învățământului obligatoriu
Educația creștin-ortodoxă a copiilor în zilele noastre
Statul profund în America. Wall Street, cartelul petrolier și atacul asupra democrației
Siluirea maeștrilor. Cum este sabotată arta de corectitudinea politică
Wall Street și Revoluția Bolșevică
Liberalismul care îmi place
Chiuind în fântână
Arme de instrucție în masă. Călătoria unui profesor prin lumea întunecată a școlarizării obligatorii

Articole similare

Top