Academia Privata
Ultimele postari ale lui Academia Privata (vezi toate)
UPDATE: Curs nou la Academia Privată
Din 5 martie: Biserica Ortodoxă Română sub comunism: rolul Patriarhului Justinian Marina (1948-1977) şi cenzura presei bisericeşti
Despre evoluţia Bisericii Ortodoxe Române în perioada regimului comunist s-a vorbit şi scris destul de mult, mai cu seamă după 1989, însă cursul nu-şi propune o abordare exhaustivă şi pe toate planurile a acestei probleme.
Temele principale ale cursului sunt: 1) contribuţia Patriarhului Justinian Marina, pe baza documentelor de arhivă, la salvarea Bisericii în perioada regimului comunist; 2) rezistenţa prin cultură a Bisericii Ortodoxe Române sub regimul comunist.
Cursul de faţă încearcă să aducă câteva răspunsuri concrete cu privire la presupusul „colaboraţionism” dintre Biserica Ortodoxă Română şi regimul comunist, asupra căruia s-au ridicat numeroase întrebări în ultimii 30 de ani. Documentele de arhivă inedite, existente în colecţiile Arhivelor Naţionale ale României, pot furniza, pe lângă noi informaţii, şi un potenţial răspuns la problema ridicată mai sus şi pentru a demonstra dacă într-adevăr a fost adevărată sintagma „patriarhul roşu” atribuită Patriarhului Justinian Marina.
O altă direcţie de studiu în acest sens este presa bisericească ortodoxă care a apărut între anii 1945-1989, care a început să fie studiată în mod sistematic abia după anul 1990, fiind publicate în această direcţie o serie de lucrări ştiinţifice de specialitate. Motivul pentru care aceasta nu a făcut obiectului de studiu al vreunei cercetări individuale înainte de anul 1989 este acela că, libertatea de exprimare, mai ales în cazul presei, a fost îngrădită iniţial prin cenzură (între anii 1948-1977) şi ulterior prin autocenzură (după anul 1977).
Principala întrebare pe care o ridică abordarea acestui subiect sensibil este următoarea: cum a afectat cenzura comunistă conţinutul revistelor bisericeşti ortodoxe după instaurarea regimului comunist la noi în ţară (6 martie 1945)?
Totodată vom încerca să răspundem şi la următoarele întrebări: 1) Au fost adoptate strategii de evitare a cenzurii comuniste? 2) Cine s-a ocupat de cenzura revistelor bisericeşti ortodoxe?; 3) Care a fost rolul Patriarhului Justinian Marina în editarea şi menţinerea revistelor teologice ortodoxe? 4) Care a fost contribuţia Patriarhului Justinian în menţinerea activităţii Bisericii Ortodoxe Române în plin regim comunist?
Structura schematică a cursului:
I. Privire generală asupra evoluţiei Bisericii Ortodoxe Române între anii 1945-1989
Biserica Ortodoxă Română în timpul regimului comunist (1945-1989): 1. Instrumente prin care Statul Român şi-a exercitat relaţiile cu Biserica Ortodoxă Română în perioada comunistă; 2. Legislaţia Bisericii Ortodoxe Române în timpul regimului comunist; 3. Organizarea administrativă a Bisericii Ortodoxe Române între anii 1945-1989; 4. Învăţământul teologic; 5. Edituri şi tipografii bisericeşti.
II. Patriarhul Justinian Marina (1948-1977): „patriarhul roşu” sau „omul potrivit la locul şi timpul potrivit”?: 1. Întronizarea sa ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Române; 2. Activitatea editorială şi publicistică; 3. Relaţia cu statul; 4. Activitatea internă; 5. Activitatea externă; 6. Moartea sa.
III. Cenzura presei bisericeşti ortodoxe în timpul regimului comunist (1945-1989) (1)
- Un scurt istoric al presei bisericeşti ortodoxe editate în perioada 1945-1989: 1.1. Între anii 1945-1947; 1.2. Între anii 1948-1989.
- Instaurarea cenzurii comuniste şi a controlului presei şi tiparului
- Prevederi referitoare la presa teologică în legislaţia bisericească (1948-1953)
IV. Cenzura presei bisericeşti ortodoxe în timpul regimului comunist (1945-1989) (2)
- Tipologia cenzurii revistelor bisericeşti ortodoxe: 1.1. Cenzura instituţională; 1.2. Cenzura redacţiei; 1.3. Autocenzura.
- Mecanismul cenzurii presei religioase: 2.1. Circuitul cenzurii revistelor bisericeşti ortodoxe; 2.2. Metode şi mijloace ale cenzurii.
- Cenzurarea presei bisericeşti ortodoxe în timpul Patriarhul Justinian Marina (1948-1977): 3.1. Presiuni ale cenzurii comuniste pentru politizarea presei teologice; 3.2. Scrieri şi personalităţi cenzurate (teologi şi laici); 3.3. Lupta Patriarhului Justinian cu cenzura comunistă pentru menţinerea presei teologice.
Cursurile vor fi însoţite de un suport de text şi de o bibliografie ce va cuprinde cele mai importante lucrări scrise pe acest subiect.
Bibliografie selectivă
- COROBCA, Liliana. Controlul cărţii. Cenzura literaturii în regimul comunist din România. Bucureşti: Cartea Românească, 2014. 374 p.
- JUSTINIAN, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Amintiri. Ediţie, studiu introductiv şi note de Prof. Dr. Remus Rus şi drd. Dorin-Demostene Iancu. Bucureşti: Enciclopedică, 2011. 144 p.
- MARINA, Justinian. Corespondenţă inedită. Ediţie, studiu introductiv şi note de Pr. dr. Dorin-Demostene Iancu. Bucureşti: Basilica, 2018, 301 p.
- PĂCURARIU, Mircea. Cultura teologică românească. Scurtă prezentare istorică. Bucureşti: Basilica, 2011, 311 p.
- PĂCURARIU, Mircea. Istoria Bisericii Ortodoxe Române. Vol. III. Ediţia a 3-a. Iaşi: Trinitas, 2008. 601 p.
- PĂIUŞAN, Cristina ; CIUCEANU, Radu. Biserica Ortodoxă Română sub regimul comunist 1945-1958. Vol. I. Bucureşti: Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, 2001. 363 p. (Colecţia Documente)
- PETCU, Marian. Cenzura în spaţiul cultural românesc. Bucureşti: Comunicare.ro, 2005. 430 p.
- STAN, George. Părintele Patriarh Justinian Marina. Ediţia a doua. Alexandria: Cartea Ortodoxă, 2017. 263 p.
- ŞERCAN, Emilia. Cultul secretului. Mecanismele cenzurii în presa comunistă. Prefaţă de Mihai Coman. Iaşi: Polirom, 2015. 262 p.
- BREHOI, Carmen. Cenzura presei și a publicațiilor în România comunistă. Oradea, 2015 https://www.uoradea.ro/display6610
Cursul poate fi urmărit şi online pe youtube (cu link privat ce se transmite înainte de începerea cursului). Pe parcursul cursului i se pot adresa întrebări lectorului prin intermediul chat-ului dedicat. Cursul este disponibil participanţilor pe youtube 2 săptămâni pentru revizionare.
Detalii pe Academia Privată
Mai este Shakespeare contemporanul nostru?
Shakespeare este cel mai jucat dramaturg din istoria teatrului. În fiecare an în întreaga lume se montează sute de spectacole după piesele lui, se scriu mii de cărți despre el și opera lui și face subiectul a zeci de teze de doctorat. Piesele lui au fost traduse în peste 100 de limbi, iar în zeci de orașe se organizează festivaluri dedicate lui. Doar Hamlet a fost montat din 1960 până acum în 75 de limbi. Câteva dintre expresiile pe care le folosim astăzi, provin din piese shakespeariene, deși nu mai știm: ”Dragostea e oarbă” – Neguțătorul din Veneția, ”A sparge gheața” – Îmblânzirea scorpiei, ”Minunata lume nouă” (brave new world) – care a dat titlul celebrei distopii a lui Aldous Huxley a fost preluată din Furtuna.
Ce face ca un autor de pe urma căruia nu a rămas nicio piesă olografă, și care la vremea când scria părea mai curând interesat de o posteritate de poet decât de dramaturg să trezască un interes atât de mare și azi, la sute de ani de la moartea lui, și într-un context cultural total diferit? De ce ne regăsim în poveștile lui cu regi, regine, prinți, spiriduși, etc? Sunt doar câteva dintre întrebările la care voi încerca să răspund pe parcursul acestui curs.
Cursul va cuprinde următoarele teme:
- Shakespeare, înaintașul nostru
- contextul cultural și istoric al scrierii operelor lui Shakespeare
- există o enigmă Shakespeare? (cine a scris piesele, anii lipsă și alte controverse ale biografiei lui)
- textele shakespeariene – provocări ale limbajului
- Shakespeare, contemporanul nostru
- Cum au evoluat montările pieselor shakespeariene
- Mari spectacole, mari interpreți
- Montări shakespeariene în spațiul teatral românesc.
Cursurile vor fi însoțite de un suport de text și de o bibliografie ce va cuprinde cele mai importante cărți scrise pe acest subiect.
De asemenea, cursurile din modulul doi vor fi însoțite de proiecții video care să exemplifice temele abordate.
Bibliografie
- Dan Amedeo Lăzărescu – Introducere în shakesperologie, editura Univers, 1974 , retipărită în 2008 la SIMART Craiova
- Jan Kott – Shakespeare, contemporanul nostru, Editura Pentru literatura universala, 1969
- Stanley Wells – Shakespeare pentru eternitate, editura Lider, 2008
- Puneri în scenă ale operelor shakesperiene:
- Hamlet, 1948, regia și rolul principal – Laurence Olivier. Considerat cel mai important film care a stabilit canonul clasic. Primul film sonor britanic ce ecraniza piesa ”Hamlet” și prima pelicula engleză care a obținut premiul Oscar pentru cel mai bun fim. Laurence Olivier a primit și premiul Oscar pentru cel mai bun actor, iar filmul a fost răsplătit și cu Leul de Aur la Veneția.
- Visul unei nopți de vară în regia lui Peter Brook. Peter Brook, autorul teoriei ”spațiului gol”, este cel care a schimbat modul de a înțelege teatrul. După Brook nu s-a mai montat în cheie clasică, iar piesele lui Shakespeare au fost aduse mai aproape de sensibiltatea contemporană.
- Richard al II lea în regia Arianei Mnouchkine la Theatre Du Soleil. Spectacolul care a adus motivele orientale în montările operelor lui Shakespeare.
- Regele Lear în regia lui Giorgio Strehler. Ca și în cazul Arianei Mnouchkine, Strehler a vrut mereu să deschidă teatrul către publicul larg. Regele Lear este una dintre marile lui capodopere.
- Richard al III lea în regia lui Thomas Ostermeier. Regizorul din noua generație cel mai bine cotat în momentul de față, ale cărui spectacole sunt prezente la toate marile festivaluri.
- Hamlet în regia lui Vlad Mugur cu Sorin Leoveanu în rolul principal. Ultimul spectacol al marelui regizor, considerat de critică cel mai bun Hamlet montat pe o scenă din România.
Cursul poate fi urmărit și online pe youtube (cu link privat ce se transmite înainte de începerea cursului). Pe parcursul cursului i se pot adresa întrebări lectorului prin intermediul chat-ului dedicat. Cursul este disponbil participanților pe youtube 2 săptămâni pentru revizionare.
Studenții și elevii beneficiază de o reducere de 50 RON folosind codul de promoție – Shakespeare.
Detalii pe Academia Privată