“Nu vii cu noi, rămâi în noroi!”

Augustin Ofiţeru

Augustin Ofiţeru

Antreprenor în domeniul energiei alternative, doctor în biochimie al Academiei Române.
Augustin Ofiţeru

Ultimele postari ale lui Augustin Ofiţeru (vezi toate)

Notă: Anacronic.ro deschide astăzi un subiect care va fi parte a preocupărilor noastre permanente: viața comunităților care luptă cu onestitate, inteligență și relevanță pentru normalitate, pentru “firea lucrurilor”, împotriva imposturii, a ineficienței centralismului și a reglementărilor excesive. Acest superb prim exemplu se numeste “Inițiativa Prelungirea Ghencea”.

 

Statul, un experiment cu iz de eșec programat

Ar fi superficial să spunem că totul a început de la înfumurarea proverbială a lui Ponta. Lipsa drumurilor pe care se poate circula decent este în România o problemă atât de veche că nici nu mai contează punctul de origine. Cert este că ceea ce a început cu o vizită neinspirată menită să aducă ceva capital de imagine, s-a intersectat în mod nefericit cu exasperarea a douăzeci de mii de oameni. Ce a rezultat începe deja să devină de notorietate și se numește “Inițiativa Prelungirea Ghencea“. Cazul în sine dezvoltă un subiect care poate fi analizat în câteva registre diferite.

Primele promisiuni politicianiste de modernizare a Centurii Capitalei au apărut imediat după ’89. Niciun primar, niciun premier și niciun ministru al transporturilor nu a scăpat ocazia să promită bucureștenilor marea cu sarea în privința Centurii Capitalei. Dovadă că importanța sa pentru decongestionarea traficului din București nu necesită explicații tehnice suplimentare. Mă întreb câți vor fi fiind șoferii din România care nu au pierdut măcar o dată în viață timp în trafic din cauza acestei nefericite de artere, sau mai rău, câți dintre șoferii profesioniști din Europa nu știu că zona respectivă este egală cu o calamitate dacă sunt nevoiți să treacă pe aici.

“Ce vrem? Trotuare. Când vrem? Acum!”

“Ce vrem? Trotuare. Când vrem? Acum!”

“Ponta candidează, Ghencea nu-l votează!”

Așadar toată lumea știe cât de gravă e problema asta. Sute de milioane de euro au fost înghițite doar de studiile de fezabilitate pentru minusculul traseu de 70 de kilometri de șosea cu patru amărâte de benzi. După un sfert de veac de promisiuni și miliarde de euro cheltuite, nici jumătate din “cerc” nu a fost finalizat. Situația a devenit treptat cu adevărat insuportabilă pentru acele bulevarde care fac legătura dintre București și comunele limitrofe unde zeci de mii de bucureșteni s-au mutat, ori acolo unde s-au dezvoltat mari ansambluri rezidențiale. Unul dintre cazuri este Prelungirea Ghencea și intersecția acesteia cu șoseaua de centură, la intrarea în Domnești. În acest moment, probabil este zona cu cele mai grave blocaje în trafic din aria metropolitană, calculat în oameni și ore pierdute în trafic. Dacă adăugăm și lipsa trotuarelor pietonale pe Prelungirea Ghencea și omniprezentul nămol până la glezne în care își duc rezidenții plimbările sau drumurile zilnice, ajungem la un tablou inimaginabil pentru orice orășel, darămite o capitală europeană.

În acest cadru sumbru a decis veselul inconștient să efectueze o “vizită de lucru” în vara lui 2013. Ponta, împreună cu pe atunci încă ministrul “marilor proiecte”, actualul cercetat penal Șova, s-au năpustit într-o zi la intersecția cu pricina, blocând deja impracticabilele drumuri timp de aproape o oră, timp în care s-au fălit în fața televiziunilor despre cum vor construi în regim de urgență o pasarelă peste centură și vor lărgi la patru benzi Prelungirea Ghencea. Zis și făcut? Aș! Zis și tăcut! La o analiză retrospectivă, când Ponta-Șova deschid gura să spună că în paralel se va construi și Autostrada de Sud, e aproape clar că oamenii trăiesc în fantezii. Pentru că aceasta din urmă este o investiție absolut inutilă, dacă s-ar lărgi toată Centura și s-ar face un nod de trafic decent între aceasta și A1 (nu un minuscul sens giratoriu în parcarea unui super-market, cum e acum). Dacă cei prezenți au sesizat ridicolul, mă întreb ce fel de consilieri au în general decidenții, dacă nu li se permite nici măcar să nu fie ridicoli…

 

Atunci când vecinătatea se transformă în comunitate

Evident, nimic din ce s-a mai promis de zeci de ori nu s-a întâmplat. Celălalt incompetent, primarul Oprescu, bâiguie și acum verzi și uscate despre autostrăzi suspendate, un soi de SF dintr-o carte de duzină, dar încă nescrisă. Cert e că de data aceasta răbdarea oamenilor din Prelungirea Ghencea a ajuns la limită. La un an de la vizita cu pricina, grupul de Facebook apărut în ianuarie 2013 avea să declanșeze prima mișcare de protest țintită pe problematica drumurilor. Într-o inspirată inițiativă de “comemorare”, acțiune care potrivit legii nu are nevoie de nicio aprobare pentru “meeting” (deși a existat și aceasta, încă o dovadă de civism), oamenii au ieșit în stradă și au “celebrat” furioși încă un an de promisiuni neonorate, încă un an cu sute de ore pierdute în trafic pentru fiecare dintre cei douăzeci de mii de rezidenți, dacă nu-i socotim și pe cei care sunt nevoiți să treacă ocazional prin această zonă, probabil la fel de mulți pe unitatea de timp.

Au urmat trei proteste cu sute de participanți, la care oamenii s-au raliat spontan și fără mari pregătiri logistice, altele decât importantele efective trimise de Jandarmerie, pentru “asigurarea liniștii și ordinii publice”. S-a dezvoltat o panoplie impresionantă de lozinci și materiale de comunicare. Nimeni nu a făcut o selecție dar mai toate sunt excelente. Liderii au emers simplu, fără niciun fel de fanfaronadă “democratică” și nimeni nu și-a pus problema “cum” sau “de ce”. Ideile de continuare a protestului nu au fost analizate în nicio ședință covârșitor de importantă, dar toate acțiunile care au urmat au fost foarte inspirate, de la petiții repetate la pichetarea Primăriei Capitalei și la cererea de a interveni în ședința de consiliu (refuzată “politicește” de Oprescu, în cele din urmă). Grupul online a crescut constant fără eforturi de marketing, la fel ca determinarea majorității să nu abandoneze presiunea asupra autorităților. Treptat, o masă de oameni care nu se cunoșteau între ei, întâmplător vecini, s-a transformat într-un grup cu o viziune și o identitate proprii.

 

“Ai luat acciza grămadă și-ai băgat-o în desagă!”

“Ai luat acciza grămadă și-ai băgat-o în desagă!”

“Nu veniți voi azi la noi? Vom veni noi peste voi!”

“Nu veniți voi azi la noi? Vom veni noi peste voi!”

10389958_898144453549033_6920140514703412428_n

“Reîncepe școala, ne apucă boala! În mașini vom sta, nu vă vom vota!”

“Vă votăm… când circulăm!”

“Vă votăm… când circulăm!”

Domnul prezidențiabil Ponta are o problemă semnificativă cu acest subiect. Lozinca “Ponta candidează, Ghencea nu-l votează” trebuie să aibă o rezonanță destul de supărătoare la vârful partidului de guvernământ, de vreme ce, cu o zi înainte de cel de-al patrulea protest, CNADR s-a grăbit să trimită public o depeșă care sună bizar de aproape de o rugăminte de a nu mai face zgomot. Oprescu s-a grăbit și el să bâiguie ceva absolut ininteligibil, vorbind în numele “lui personal și al executivului” (sic). Hilar, nu? După ce minciuna cu intrarea în insolvență a firmei care a semnat contractul pentru dezvoltarea documentației, ca fiind cauza năruirii proiectului (realitatea fiind că Oprescu în chiar primele luni de mandat a refuzat la plată o factură legitimă a respectivei firme, fapt probat în instanță) și după neinspirata vizită de propagandă a lui Ponta, acest aparat “statal” se trezește nas în nas cu o problemă destul de spinoasă fix înainte de alegerile în care sute de penali din România își pun speranțele. Despre asta cu altă ocazie.

 

Dar drum privat, cum ar fi?

Ce este cu adevărat relevant în toată această istorie duce analiza în altă zonă, cea libertariană. Cum se face că această acțiune de protest a decurs atât de firesc fără niciun aparat birocratic în spate, fără un studiu de fezabilitate, fără nimic altceva decât consensul spontan între oamenii din comunitate? Cum se face că, fără a impune nicio regulă administrativă, nicio reglementare, nicio lege, un eșantion minuscul de votanți, comparativ cu totalul, pot produce o presiune atât de mare încât ditamai CNADR-ul (de altfel foarte tăcut), să se mobilizeze să calmeze spiritele, iar ditamai primarul să se bâlbâie penibil? Ce ar putea urma, la fel de firesc?

Cred că răspunsurile vin către fiecare în mod nuanțat, dar fundamental identic. Probabil că media explicațiilor este undeva la intersecția următoarelor afirmații. Statul și-a demonstrat în repetate rânduri incapacitatea de a rezolva probleme suficient de simple. Nu putem să nu ne întrebăm cât de rău gestionează problemele complexe, care țin de strategia pe termen lung. Statul nu este o prezență eterică ci este un sistem creat de oameni și instituit de aleși. Dacă aleșii sunt incompetenți, Statul eșuează, este o evidență. Dar este oare singura explicație, sau chiar noțiunea de stat a ajuns să fie ceva ce nu mai ține pasul cu nevoile reale, întrucât formalizarea, complicarea și disiparea răspunderii devine chiar esența acestui faliment?

Să facem un exercițiu de imaginație, trecând peste analiza de moment din punct de vedere politic. Ce s-ar întâmpla dacă în cele din urmă, cei direct afectați de problema Prelungirea Ghencea și-ar duce demersul până la adevăratul său scop? Ce s-ar întâmpla dacă de mâine oamenii aceștia s-ar organiza într-o formă juridică destinată să construiască ei înșiși drumul care le lipsește? Dacă facem efortul să trecem peste primele argumente care pot înăbuși din fașă un astfel de experiment, de genul “nu e posibil pentru că legea…” sau “nu se poate fiindcă ceilalți ar…” și ne ducem gândul până la capăt, vom ajunge oare la concluzia că este fezabil? Legile se combat cu alte legi, aleșii sunt aleși pentru a rezolva probleme ori își pierd legitimitatea, iar justiția până la urmă este și dreaptă dacă se suprapune bunului simț. Este exact ceea ce lipsește Statului dar prisosește comunităților locale: justa măsură, sau “firea lucrurilor”.

De dragul argumentației, să demontăm măcar posibilul argument al imposibilității din punct de vedere al resurselor. 20 000 de oameni care contribuie cu 100 euro fiecare înseamnă două milioane de euro. Unii pot da mai mult, alții mai puțin, asocierea era la origine o idee capitalistă, orientată spre eficiență. Comuniștii au făcut-o praf, ca mai tot pe ce au pus mâna sau pixul! E puțin, veți spune! Sunteți siguri? Vorbim de 3,2 kilometri de drum lărgit și un pod peste Centură. S-ar putea cu ocazia asta să aflăm cu stupoare și prețurile reale ale unui kilometru de drum, cele care nu includ spăgile și furturile. Știm deja că drumurile noastre sunt de câteva ori mai moțate ca ale altora, din prețul final al investițiilor. Așa că, fără niciun SF la îndemână, risc să spun că s-ar putea chiar să mai rămână și de piste pentru bicilete! Oricum, ca orice demers de acest gen, investitorii vor fi îndreptățiți să-și recupereze într-o formă sau alta investiția, iar aici las imaginația să lucreze dar nu mai scriu… Probleme, Statule?

Cum ar gestiona Statul o astfel de încurcătură: 20 000 de oameni care înființează un ONG care are ca scop construirea unui drum? Vreți părerea mea? Ar gestiona problema la fel de incompetent ca și pe cea a atribuției de a face el, statul, această lucrare. Adică ar pierde fără drept de apel, încă înainte de a deschide gura să invoce vreo reglementare din Monitorul Oficial! Pentru că prosperitatea și succesul oricărui demers colectiv vin abia atunci când individul cetățean stă în centrul societății, iar nu pierdut undeva printre puhoaiele de reguli, regulamente, ordonanțe, decizii și alte nimicuri făcute în cele din urmă să dilueze capacitatea sa reală de a mișca lucrurile din loc.

“Foaie verde de mărar, unde este dom’ primar?”

“Foaie verde de mărar, unde este dom’ primar?”

“Avem drumuri că la țară, dar noi stăm în Capitală!”

“Avem drumuri ca la țară, dar noi stăm în Capitală!”

1978598_920269244669887_8267003851894405976_o

“Dăm impozite grămadă că să stăm cu toții-n coadă!”

O temă de meditație libertariană veche: eterna întrebare despre cine va construi drumurile, dacă nu Statul. Aceiași oameni care au construit și casele!

P.S. Și pentru că exemplele bune sunt molipsitoare, de curând au apărut inițiative similare și pentru alte segmente ale Șoselei de Centură!

Foto: Inițiativa Prelungirea Ghencea

 

Articole similare

Top