Ştefan Bârgăoanu
Ultimele postari ale lui Ştefan Bârgăoanu (vezi toate)
- Despre națiune și suveranitate - 29 august 2015
- E de bine! - 14 aprilie 2015
- Biserica împotriva Status Quo-ului - 10 aprilie 2015
Am fost astăzi și am votat.
Dacă acum câțiva ani am avut de ales între foști comuniști, la aceste alegeri prezidențiale alegem dintre actuali etatiști.
Primii trei clasați prezidențiabili ne propun toți trei soluții diferite la aceeași problemă: „ce facem cu Statul?”.
Ponta ne propune un stat cât mai mare, impozitare progresivă, din care să fure el și ai lui, dar să rămână și amărâților care depind de Stat – adică ne propune de fapt continuarea „contractului social” post-decembrist.
Iohannis ne propune un Stat mai bine organizat.
Macovei ne propune un Stat mai puțin corupt. (Nu știu la momentul la care scriu articolul dacă acesta este podiumul în realitate, dar sper că nu am greșit locul trei.)
Avem de ales dintre oameni care nu au lucrat pentru piață nici măcar o zi din viața lor. Toți au lucrat pentru Stat sau cu Statul. Aceasta e „alegerea”.
Nu, nu cred ca toți candidații sunt la fel sau că țara ar merge la fel oricare dintre ei ar câștiga alegeri. Dar nici nu cred că aceste alegeri sunt istorice.
Pentru cei care cred că Statul rezolvă toate problemele, oricare dintre primii trei clasați ar câștiga alegerile, ar fi o zi bună. Dar pentru noi, Ceilalți, nu se va fi schimbat nimic fundamental.
Noi, Ceilalți, care credem că nu depinde de Stat cât de fericiți suntem în familie, care credem că nu depinde de Stat dacă ne împlinim profesional sau nu, care credem că avem deja Mântuitor și nu mai așteptăm pe altul, pentru noi, Ceilalți, viața merge înainte oricum.
Atâtea speranțe își pun mulți – cei care tot așteaptă „proiect de țară”, care cred că lucrurile se vor schimba în bine doar dacă cel în care cred va ajunge Președinte – în aceste alegeri și atât de dezamăgiți vor fi…
Nu, nu e totuna Vest sau Est, capitalism sau socialism, relaxare fiscală sau taxare sufocantă. Dar în același timp, toate acestea le decidem zi de zi, nu numai la alegeri.
Sunt sătul de acuzele celor care confundă în mod absurd civismul cu implicarea politică. Civismul este opusul politicii, civismul este implicarea în cele din afara politicii, astfel încât politica să aibă o pondere cât mai mică în viața societății. Altfel, totul devine politică, iar alegerile devin „de importanță istorică”. Dacă am practica virtutea civismului, i-am trata pe politicieni ca pe ceea ce sunt: angajații noștri – cât își fac treba, îi ținem, când nu și-o mai fac, îi înlocuim cu alții.
Am votat-o astăzi pe Monica Macovei și nu pentru că va schimba țara în bine – ăsta e jobul meu și al tău, nu al Președintelui.
Am făcut astăzi tot atâta istorie ca în oricare altă zi. „This is as good as it gets”.
Foto: Timpolis
