Ştefan Bârgăoanu
Ultimele postari ale lui Ştefan Bârgăoanu (vezi toate)
- Despre națiune și suveranitate - 29 august 2015
- E de bine! - 14 aprilie 2015
- Biserica împotriva Status Quo-ului - 10 aprilie 2015
Crizelor existente li s-a mai adăugat una, cât se poate de acută: criza imigranților musulmani care iau cu asalt granițele câtorva țări europene. Acesta este un bun prilej ca să vorbim aici despre lucruri cum ar fi națiunea și suveranitatea, căci despre rasism și xenofobie nu au pierdut ocazia să vorbească alții, în multe alte locuri.
Ce este națiunea? Națiunea este faptul că deși nu am fost niciodată la Timișoara știu sigur că timișoreanul îmi este frate. De ce? Pentru că este român ca și mine. Am în comun cu el măcar limba română, poate și ortodoxia și în general simțim un atașament unul față de celălalt doar pentru că suntem de același sânge, nici nu este nevoie să ne cunoaștem efectiv.
Ce este suveranitatea? Suveranitatea înseamnă drept de proprietate extins la nivelul unei întregi națiuni. Suveranitatea este că aș sări în apărarea timișoreanului și el în a mea dacă cineva ar încerca să ne ia ce-i al nostru, moștenirea noastră comună. Suveranitatea înseamnă libertate, înseamnă că eu și timișoreanul, în virtutea lucrurilor care ne leagă, am decis că împreună ne este mai bine decât separat, pentru că ne apărăm unul altuia libertatea.
Până la urmă, națiunea și suveranitatea înseamnă drepturi de proprietate colectivă, primul la nivel spiritual (identitate comună), iar celălalt la nivel material (pământ comun).
Proprietatea nu poate exista decât în libertate, deoarece nu pot pretinde ca ceilalți să respecte ce este al meu decât dacă și eu respect ce este al lor. Și proprietatea nu poate exista dacă nu sunt dispus să mi-o apăr de furt.
Lucrurile acestea par de bun simț, dar cum definiția bunului simț nu rămâne neschimbată, ideile de națiune și suveranitate sunt contestate, chiar vehement.
Unii trăiesc identități comune dincolo de națiune, se simt mai mult europeni sau direct cetățeni universali. Alții cred că toată proprietatea este un furt, așa că nu sunt de acord cu proprietate privată și nici cu suveranitatea națiunilor asupra propriilor teritorii, ci văd mai curând proprietatea comună a tuturor oamenilor asupra întregii planete.
Pentru mine, aceste lucruri sunt ca o antenă telescopică: mai întâi sunt român, apoi european și abia la urmă cetățean universal, în subțirime foarte descrescătoare. În credință, sunt un parohian din Valea Lupului, rareori merg la slujbă la catedrala mitropolitană (din Iași, adică).
Ce să mă mai ascund după deget, sunt un provincial. De la țară.
Sunt un provincial nu pentru că mi-ar lipsi imaginația, ci pentru că în provincia mea îmi pot trăi cel mai bine alteritatea. Ca urmare, recunosc în mod necesar dreptul suveran al fiecăruia la propria lui provincie. Mai mult, îmi place foarte mult să vizitez alte provincii, tocmai pentru că sunt diferite. Dacă am fi toți o apă și un pământ, nu ar merita să ies din curte.
Revenind la criza cu care am început, cred că le suntem datori celor în nevoie și care ne bat la ușă. Le suntem datori să-i ajutăm ca să le fie bine la ei acasă, nu la noi acasă. Provincia noastră nu poate deveni a lor și nici a lor a noastră. Trebuie să fim suverani, dacă vrem să fim o națiune.
Publicat inițial pe Clubul Libertății
FOTO: Gabriel GHIZILA/Flickr