Florin Drăgan
Ultimele postari ale lui Florin Drăgan (vezi toate)
- Dadacă Iovreau și Nutu Naivoie - 17 mai 2016
- Corupția și colesterolul - 6 mai 2016
- Corupția Ucide – un slogan vindicativ - 12 noiembrie 2015
Prea des pentru mersul prost al societății dăm vina pe politicieni și doar pe ei. În fond, la elaborarea politicilor publice, politicienii cei disprețuiți sunt manipulați de activiștii de tot felul, sunt speriați de campaniile media, sunt convinși să pună în aplicare mărețe planuri ale experților guvernamentali, sunt constrânși să motiveze funcționarii să execute mărețele planuri.
Un exemplu de manual despre conivența politicienilor cu experții, funcționarii, activiștii, medicii, structurile de forță, judecătorii este problema fumatului. Toți și împreună bagă mâna în buzunarul fumătorilor, exploatându-le nemilos viciul. Și fiindcă nu-s suficienți doar banii fumătorilor, mai cheltuie și banii contribuabililor nefumători ca să gestioneze așa-zisa problemă a fumatului.
Fumatul, atât activ cât și pasiv, e dăunător sănătății. Studii generos bugetate asociază fumatul celor mai cumplite boli. Adicția de fumat te degradează social și te penalizează. Principiul solidarității asigurărilor de sănătate e pus în discuție: vicioșii nu merită solidaritatea noastră.
Ample campanii de descurajare sunt finanțate și ele din bugete generoase. De campanii se ocupă activiștii. Fac proiecte, cum s-ar spune, obțin finanțări, încasează bani.
Firește, statul trebuie să ia și el măsuri. Politica fiscală îi e la îndemână și trebuie folosită. Accizele la țigări cresc în permanență. Odată luate măsuri de politică fiscală, acestea trebuie implementate.
Funcționarii vin la rând. Imprimenria Națională printează timbre fiscale. Antrepozitele fiscale au nevoie de permanență. Personalul trebuie să crească și să primească spor de noapte.
Apoi, politica fiscală trebuie nu doar implementată, ci și apărată. Evaziunea și contrabanda prezente obiectiv pe piețele cu produse sever fiscalizate trebuie ferm combătute. Vama face controale în magazinele sătești unde se vând „netimbrate” de la sârbi sau moldoveni. Direcția Antifraudă face controale inopinate. Poliția locală, dar și judiciară vânează rețelele de distribuție de țigări netimbrate și dau comunicate în care-și prezintă realizările. Realizările îndreptățesc la dotări, creșteri de salarii, angajări de personal, amenajări de sedii.
Serviciile de Combatere a Criminalității Economico Financiare (sună mai angajat în lupta cu evaziunea decât Poliția Economică, nu?) fac dosare evazioniștilor și contrabandiștilor de țigarete. Dosarele ajung la „cercetări penale” și anchetele sunt coordonate de procurori. Contrabandiștii și evazioniștii sunt trimiși în instanțe.
După politicile administrative de descurajare, se administrează justiția. Și nu-i de ajuns să se facă justiție, trebuie să se știe că s-a făcut justiție. Se dau comunicate. Rețelele care prejudiciază bugetul statului sunt destructurate.
Ei bine, toată rețeaua anti-fumat, anti-evaziune și anti-contrabandă trebuie alimentată. Lupta nu trebuie să se termine și lăsate atâtea instituții fără obiectul muncii. Și, atunci, ce fac politrucii?
Alimentează sistemul. Încurajează fumatul. Statul care descurajează fumatul făcându-l scump prin taxare îl face și ieftin prin subvenționare. Pentru culturile de tutun, acordă o subvenție suplimentară de 1280,19 euro pe fiecare hectar. Schema se numește pompos stimularea „activității în unele sectoare cu potențial de piață prin plăți naționale tranzitorii specifice, decuplate de producție”.
Nu doar că e o profundă risipă să subvenționezi un sector care are potențial de piață, dar ce faci cu toată lupta împotriva fumatului prin creșterea prețurilor? Statul finanțează și risipa viitoare.
APIA (agenția care plătește subvențiile) e tot un epiciclu birocratic în mișcarea de revoluție a banilor din buzunarul statului înapoi în buzunarul statului. APIA are funcționari plătiți cu spor pentru că lucrează cu bani europeni (o parte importantă a activității e reprezentată de distribuirea subvențiilor comunitare). Un șofer APIA are mai mulți bani decât un șofer din direcțiile agricole cu aproximativ 75%. APIA contractează servicii de verificare din avion a situației culturilor. APIA are echipe care merg pe teren, APIA face controale, face sesizări, APIA trimite oameni în judecată, APIA câștigă și pierde procese, APIA e verificată de Curtea de Conturi, Curtea de Conturi are nevoie de funcționari, și povestea se repetă în alt epiciclu.
Să ne întoarcem așadar pe ciclul principal: statul ia accize din producția de țigări, pe care le plătește ca subvenții ca să ia alți bani din accize. Dar acest ciclu revolut este parazitat de o mulțime de epicicluri unde sunt alimentați politrucii: APIA, fiscul prin antrepozite, fiscul prin organisme de control, polițiștii, vameșii, procurorii, judecătorii, activiștii, scriitorii de programe, făcătorii de campanii de descurajare, experții guvernamentali și mulți alții.
Dacă statul nu ar mai subvenționa cu 1280,19 euro/ha cultura de tutun, prețul țigărilor ar fi în mod natural destul de mare și fumatul descurajat prin prețul de piață. Dar politrucii preferă să mute banii dintr-un buzunar în altul și să fie plătiți că fac asta. Birocrațiile publice își justifică activitatea rulând banii contribuabililor pe care îi împuținează ca să se alimenteze.
FOTO: DucDigital/Flickr
