Statul vs. piața liberă. Legea 12/1990

Florin Drăgan

Florin Drăgan

Antreprenor în domeniul agricol, absolvent al Facultăţii de Comerţ din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti.
Florin Drăgan

Ultimele postari ale lui Florin Drăgan (vezi toate)

Proprietarii unui lanț de magazine din Venezuela au fost arestați fiindcă ar fi creat intenționat cozi pentru a provoca nemulțumirea cetățenilor.

Ei, cum vi se pare? E departe și Venezuela e condusă de un extremist de stânga, un comunist, nu? Și, oricum, penuria de produse banale, printre care și hârtia igienică trebuie să fie și din vina americanilor, care nu se împacă cu regimul patriot Maduro.

Stați să vedeți că nu e deloc departe.

Legea 12/1990 din România, republicată și reutilizată de Paști, Crăciun, alte sărbători, alegeri și cam când vor primarii să intimideze niște cetățeni, prevede la art. 1, literele:

  1. h) neexpunerea la vânzare a mărfurilor existente, vânzarea preferențială, refuzul nejustificat al vânzării acestora sau al prestării de servicii cuprinse în obiectul de activitate al operatorului economic;
  2. i) acumularea de mărfuri de pe piața internă în scopul creării unui deficit pe piață și revânzării lor ulterioare sau al suprimării concurenței loiale;

Cine mai ține minte ce se întâmpla în comerțul de stat își amintește cum o pilă la o vânzătoare valora cât un buletin de București. Era valută forte. Ea îți putea opri sub tejghea copane de pui, pâine până veneai de la muncă, portocale când se „băgau” prin spate la alimentară, pantofi de piele refuzați la export ori cărți traduse.

Firește, încălca legea neexpunând mărfurile existente, vânzând preferențial ori refuzând vânzarea produselor.

Dar ce făcea posibilă vânzarea preferențială? Penuria. Penuria ceaușistă, penuria comunistă. Când nu erau pui pentru toți, cu intervenții la vânzătoare, părinții cu relații își hrăneau copiii cu carne, ceilalți prindeau tacâmuri pentru copiii lor. Unii aveau parte de portocale, pentru alții erau bune Starkinson de a II-a. Câțiva aveau încălțări de piele, alții se mulțumeau cu pantofi de carton.

Cât privește suprimarea concurenței prin achiziția tuturor mărfurilor de un anumit gen, asta era valabil în economia închisă ceaușistă. Astăzi, dacă cineva cumpără toate roșiile din România ca să le mărească prețul, a doua zi vin roșii din Trucia, Grecia și Italia să întâmpine cererea.

În piața liberă, ești obligat să afișezi marfa vandabilă de chiar propriul interes. Vinzi mai mult și mai repede, faci mai mulți bani. Îți mai selectezi cleinții când toți banii sunt la fel? Refuzi să vinzi vreun produs când stocurile sunt cheltuială certă și venit incert? Nu. Vinzi bucuros primului sosit. Dacă nu, vinde mai bine concurentul tău.

Așadar, statul face legi prin care să combată comportamente ce pot apărea doar în sistemul etatist și închis. Rămase fără uz, aceste legi devin sursă de abuzuri. Legea 12/1990 are și alte prevederi care stabilesc niște obligații birocratice și micile erori sunt motive excelente ca statul să-și taxeze cetățenii. Astfel își justifică existența și statul și această lege.

E adevărat, nu ne arestează ca-n Venezuela, fiindcă suntem într-o altă fază a socialismului. Sensul este, din păcate, același.

Publicat inițial pe Clubul Libertății

FOTO: photos.de.tibo/Flickr

Articole similare

Top