Arhitecții Obamacare de la Harvard, furioși după ce au aflat că nu vor fi scutiți de Obamacare

Traducere după Obamacare Architects At Harvard Furious After Learning They Are Not Exempt From Obamacare – Zero Hedge

Incubatorul de creiere de la Harvard, locul care, conform legendei și, cu siguranță, conform US News și topului anual al colegiilor cu plată World Report, este depozitarul unora dintre cei mai deștepți oameni din lume, este furios.

Motivul – ilustra conducere a Harvard a aflat că și ea va fi subiect al propriilor recomandări în ceea ce privește politicile legate de Obamacare, la concepția căreia au pus umărul. Așa cum a precizat NYT-ul cu tendințe de stânga mai devreme, “de ani de zile, experții Harvard în politici pe sănătate au sfătuit președinții și Congresul despre cum să ofere servicii de sănătate națiunii la un preț rezonabil. Dar acele leacuri vor fi aplicate acum colegiului, iar profesorii de la Harvard sunt foarte agitați.”

Pentru că briliantul turn de fildeș al economiștilor și experților în politici publice de la Harvard știe exact cum să vindece lumea… atâta timp cât leacul nu i se aplică și lui.

Și bineînțeles că facultatea a făcut tot ce i-a stat în putere pentru a se asigura că nu va trebui să sufere vreodată consecințele propriei genialități…

Membrii Facultății de Arte și Științe, inima universității de 378 de ani, au votat covârșitor în noiembrie împotriva unor modificări care i-ar fi obligat, pe ei și pe alte mii de angajați ai Harvard, să plătească mai mult pentru asigurarea de sănătate. Universitatea spune că creșterea se datorează, în parte, Affordable Care Act al administrației Obama, pe care mulți profesori Harvard l-au susținut.

… dar a fost prea târziu:

Votul facultății a venit prea târziu pentru a opri intrarea în vigoare a creșterilor de costuri luna asta, iar furia în campus a rămas concentrată pe întrebări care agită multe locuri de muncă: Cum ar trebui să fie distribuită povara costurilor cu sănătatea între angajatori și angajați? Dacă angajații trebuie să suporte mai mult din cost, vor economisi în ceea ce privește îngrijirea medicală necesară, vor reduce utilizarea serviciilor mai puțin valoroase, sau ambele?

Și devine și mai interesant:

“Harvard este un microcosm a ceea ce se întâmplă cu sănătatea în țară”, a spus David M. Cutler, un economist pe sănătate la universitatea care l-a consiliat pe președintele Obama în campania din 2008. Dar numai până la un punct: Profesorii de la Harvard au evitat până acum, în general, cheltuielile mai mari pe care alți angajatori le-au pasat angajaților. Iar asta face remarcabilă indignarea facultății, a spus domnul Cutler, pentru că “Harvard a fost și rămâne un angajator foarte generos.”

Ah, ipocrizia: exact aceeași, și la cel mai slab colegiu, și la bastionul de frunte al gândirii liberale.

În ghidul de înrolare pentru asigurarea de sănătate din 2015, universitatea a spus că “trebuie să răspundă trendului național de creștere a costurilor cu sănătatea, inclusiv unele provocate de reforma sistemului de sănătate”, altfel cunoscută sub numele de Affordable Care Act. Ghidul arăta că Harvard se confruntă cu “costuri adăugate” din cauza prevederilor din legea sănătății, care extind acoperirea pentru copii până la vârsta de 26 de ani, oferă servicii preventive gratuite, cum ar fi mamografii și colonoscopii și, începând cu 2018, adaugă o taxă pe asigurarea cu costuri ridicate, cunoscută și sub numele de taxa Cadillac.

Facultatea este furioasă, FURIOASĂ că ceea ce spera să se aplice numai plebei se aplică, la fel de bine, și celor mai deștepți oameni din lume. Iată ce spune Dick:

Richard F. Thomas, profesor Harvard de literatură clasică și una dintre autoritățile mondiale în Virgiliu, a numit schimbările “deplorabile, profund regresive, un semn de corporatizare a universității.”

Și iată ce spune Mary:

 Mary D. Lewis, profesor specializat în istoria modernă a Franței care s-a opus modificării beneficiilor, a declarat că acestea echivalează cu o tăiere de salariu. “Mai mult”, a spus ea, “această tăiere de salariu este programată să vină chiar în momentul când ești bolnav, stresat sau confruntat cu provocarea de a deveni părinte.”

De ce atâta furie? Pentru că Harvard a crezut că va fi scutită de Affordable Care Act, la conceperea căruia a contribuit.

Universitatea adoptă caracteristicile standard ale celor mai multe asigurări de sănătate finanțate de angajator: Angajații vor suporta acum cheltuieli deductibile și o parte din costurile cu spitalizarea, intervențiile chirurgicale și anumite teste de diagnostic avansate. Asigurarea deduce anual 250$ pentru o persoană și 750$ pentru o familie. Pentru o vizită la medicul de familie, costul este de 20$. Pentru majoritatea celorlalte servicii, pacienții vor plăti 10% din cost până la atingerea limitei de 1500$ pentru o persoană și 4500$ pentru o familie, limită dincolo de care pacienții vor fi nevoiți să scoată bani din buzunarul propriu.

Înainte, angajații Harvard plăteau o parte din costul asigurării și beneficiau de costuri reduse pentru îngrijirea medicală.

Cam așa funcționa și America înainte ca taxa Obamacare să fie băgată pe gâturile americanilor datorită geniilor de la Harvard care au hotărât că e timpul să trateze piața liberă ca pe propriul lor experiment de laborator socialist. Dar măcar au ajutat la creșterea PIB-ului pe trimestrul 3 cu 1%.

Treaba este atât de neplăcută încât, Harvard, realizând că nu va fi scutită de utopia socialistă, suferă de “îngrijorare” și “anxietate”.

Președintele Harvard, Drew Gilpin Faust, a recunoscut într-o scrisoare adresată catedrei că modificările asigurărilor de sănătate – deși bazate pe recomandările unora dintre experții în politici pe sănătate ai facultății – au “cauzat îngrijorare” și “au generat anxietate” în campus. Dar a mai spus și că schimbările erau necesare pentru că costurile Harvard cu asigurările de sănătate creșteau mai rapid decât veniturile din operare sau salariile angajaților și amenințau bugetele altor priorități, cum ar fi educația, cercetarea și bursele școlare.

În răspuns, profesori Harvard, inclusiv matematicieni și microeconomiști, au început să disece statisticile universității, întrebându-se dacă costurile cu asigurările de sănătate au crescut chiar atât de mult precum pretinde universitatea. Unii au făcut grafice și au susținut că argumentele universității legate de creșterea costurilor cu sănătatea angajaților sunt derutante. În ultimii ani, cheltuielile cu sănătatea la nivel național au crescut extrem de încet.

Mai aflăm, de asemenea, că singurul motiv pentru care a fost numită “Affordable Care” (Îngrijire medicală accesibilă n.tr.) este, aparent, chiar faptul că este inaccesibilă.

unele idei care arătau bine în teorie, provoacă acum consternare. În 2009, pe când Congresul dezbătea legislația pe sănătate, Dr. Alan M. Garber – atunci profesor Stanford, acum rector Harvard – conducea un grup de economiști care a trimis o scrisoare deschisă domnului Obama, scrisoare ce susținea beneficiile de control al costurilor cuprinse în proiectul de lege. Au ridicat în slăvi taxa Cadillac ca pe o modalitate de a ține în frâu costurile cu sănătatea.

Dr. Garber, medic și economist pe sănătate, s-a aflat în centrul dezbaterii de la Harvard. El a aprobat modificările beneficiilor recomandate de un comitet care includea administratori ai universității și experți în politici pe sănătate.

Într-un interviu, Dr. Garber a recunoscut că angajații Harvard vor trebui să suporte mai mult din costurile cu sănătatea, dar a sărit în apărarea modificărilor. “Partajarea costului, dacă se face cum trebuie, poate încetini creșterea cheltuielilor cu sănătatea”, a spus el. “Trebuie să fim pregătiți pentru posibilitatea reală ca cheltuielile cu sănătatea să decoleze din nou.”

Dar Jerry R. Green, profesoară de economie și fost rector, cu peste 40 de ani în catedra Harvard, a spus că noile costuri, achitate cu bani din buzunarele cetățenilor, ar putea să-i determine pe oameni să amâne îngrijirea medicală sau testele de diagnostic, provocând mai multe boli grave și complicații costisitoare pe viitor. “Este echivalent cu a-i taxa pe cei bolnavi”, a spus profesoarea Green. “Nu cred să existe vreun guvern în lumea asta care să-i taxeze pe bolnavi.”

În opinia ei, există dezavantaje ale asigurării Harvard și ale altora similare, care solicită consumatorilor să achite o parte din costurile cu îngrijirea medicală la momentul prestării serviciilor. “Partajarea costurilor cu consumatorii este un instrument bont”, a spus profesorul Rosenthal. “Se vor economisi bani, dar avem dovezi clare că atunci când consumatorii trebuie să scoată mulți bani din buzunar, aceștia iau decizii care nu par să-i avantajeze în ceea ce privește sănătatea.”

Dacă nu plângeți de râs deja, o veți face acum, odată ce idioțenia planificării centralizate, chiar și concepută de cei mai deștepți oameni din lume, este devoalată:

Noua asigurare Harvard este mult mai generoasă decât asigurările vândute pe piața asigurărilor publice de sănătate sub Affordable Care Act. Harvard spune că asigurarea sa acoperă 91% din costurile unui consumator tipic, în condițiile în care cele mai populare planuri de asigurare, cunoscute sub numele de “planuri de argint” (“silver plans” orig.), acoperă, în medie, 70%.

În multe state, consumatorii s-au plâns în legătură cu planuri de asigurare care le restricționau alegerea doctorilor și a spitalelor. Unii angajați Harvard au declarat că ar accepta cu plăcere o rețea mai mică de furnizori de servicii de sănătate dacă asta duce la scăderea costurilor. Dar abilitatea Harvard de a crea astfel de rețele este complicată de faptul că unele dintre cele mai renumite și costisitoare spitale din Boston sunt afiliate cu Harvard Medical School. Pentru a crea o rețea de furnizori valoroși, Harvard ar trebui, probabil, să excludă unele dintre spitalele în care predă sau să descurajeze frecventarea acestora.

“Angajații Harvard vor acces pretutindeni”, spune Dr. Barbara J. McNeil, șefa Departamentului pentru politici în sănătate a Harvard Medical School și membră a comisiei de beneficii. “Nu vor să li se pună restricții în legătură cu instituțiile de la care pot obține îngrijire medicală.”

Cu alte cuvinte, comparată cu restul cobailor experimentului socialist la conceperea căruia au ajutat, universitatea Harvard o duce mult mai bine. “Deși se prevede că angajații Harvard vor scoate mai mulți bani din buzunar în 2015, administratorii au declarat că primele de asigurare vor scădea ușor. Ei au observat că universitatea, care deține dotări în valoare de peste 36 miliarde $, avea un program atipic de protecție împotriva costurilor mari scoase din buzunar pentru angajații care câștigă 95.000$ pe an sau mai puțin. Totuși, profesorii au declarat că protecția nu compensează povara financiară a profesorilor juniori și a angajaților mai prost plătiți.”

Dar poanta vine de la nimeni altul decât un sociolog:

“Se pare că Harvard încearcă să economisească pasând costurile bolnavilor”, spune Mary C. Waters, profesor de sociologie. “Nu înțeleg de ce o universitate cu resurse incredibile ca Harvard ar face asta. Care e criza?”

Într-adevăr, cum se poate ca o universitate cu asemenea “resurse incredibile” să fie obligată să se conformeze politicilor la crearea cărora a ajutat?

Bineînțeles, problema e alta: ce îi enervează, într-adevăr, pe cei de la Harvard, este că eternul competitor, MIT, prin vocea profesorului Jonathan Gruber, a spus destul de clar că numai o națiune la fel de stupidă ca America ar fi permis trecerea unei legi atât de opace precum Obamacare. Și, prin urmare, Harvard, supunându-se acestei legi, este la fel de stupidă ca votantul mediu american. Și nu e nimic mai zdrobitor, “îngrijorător” sau “provocator de anxietate” pentru gașca rezidenților bogați din turnul de fildeș decât să-și vadă ego-urile spulberate.

Sau, altfel spus, MIT 1 – Harvard 0.

Articole similare

Top