Tag Archives: Radu Iliescu

John Taylor Gatto, Cum suntem imbecilizați (recenzie)

John Taylor Gatto, Cum suntem imbecilizați (recenzie)

Mai țineți minte discursurile școlare plimbate prin gură de un inspector plăcintos pe la diferite ocazii de prefabricată solemnitate? N-ați devenit niciodată brusc visători în fața abilității cuiva de a vorbi minute la rând, înșirând propoziții impecabile din punct de vedere gramatical despre nimic? Să nu fim răi, chiar dacă intelectual vorbind momentul nu-i făcut

Neil Postman, Distracţia care ne omoară

În anul 2009, românii au putut asista în direct, pe un stadion, şi de acasă de la ei, prin intermediul radioului, la confruntarea dintre cei doi prezidenţiabili, Traian Băsescu şi Mircea Geoană. Înţelegerea a fost că Băsescu va vorbi primul, timp de o oră. Geoană va avea o oră şi jumătate pentru a răspunde, apoi

Evoluționismul: filosofie pe post de știință, propagandă pe post de educație. RECENZIE „Procesul lui Darwin”, Phillip E. Johnson

Motto: Autoritatea ştiinţifică ţine foarte mult de hipnoza exercitată de câţiva oameni asupra unui public inert. (Charles Hoy Fort, The Book of the Damned)   Cartea lui Phillip E. Johnson nu este despre darwinism, este despre discernământul nostru la lucru. Teoria lui Darwin şi toate transformările ei subsecvente (teoria macromutaţiilor sistemice, gradualismul, saltaţionismul lui Goldschmidt,

Omul sau Sistemul?

Probabil nimic nu marchează mai mult epoca noastră ca un număr redus, dar semnificativ de erori făcute cu ceva timp înainte, dar ale căror roade astăzi se văd. Există în viaţa fiecărui om, dar şi în cursul lumilor, decizii aparent uşor de luat şi ale căror consecinţe se dovedesc de neimaginat pentru cei… lipsiţi de

12 metode ca să omori un copil fără să laşi urme

Înţelegem că ai un copil şi nu ştii cum să procedezi. Ţi-e teamă c-ar putea ieşi mai târziu om întreg din el şi nu ţi-ar plăcea să te vezi aşa cum eşti în ochii lui. Află că, deşi pot să te deranjeze foarte mult cu ţipetele lor, mintea copiilor este foarte uşor de torpilat într-un

Lauda efectelor secundare

Undeva în volumele sale de fragmente, Pascal Quignard defineşte postmodernitatea ca o modernitate care nu mai crede în nimic, nici măcar în ea însăşi. Cum l-am putea contrazice? Ce nu spune el, şi este uşor de văzut pentru cine se sustrage aflării-în-poezie ce justifică prea ades textele acestui autor, e că postmodernitatea posedă, spre condamnarea ei, o

Guvernul A+++

Ne vizitează, de la o vreme, năluca guvernului tehnocrat. Aparent, ar fi doar un cocktail de lehamite și naivitate, deghizat în microexpertiză politică de alegător-care-știe-el-prea-bine-cum-stau-lucrurile. Suntem sastisiţi până-n vârful unghiilor de succesiunea guvernelor care, per total, nu și-au îndeplinit principala lor misiune: să ne facă să trăim ca occidentalii. Că doar pentru asta am făcut

Top