S-a întâmplat să iau de mai multe ori cu mașina o bătrânică pe care o mai întâlnesc la mănăstirea Moreni. E din Costești, un sat vecin, vine împreună cu moșul, el pleacă pe jos, ea caută câte o mașină pentru că nu mai stă foarte bine cu sănătatea, iar o oră de mers pe jos…
Acoperișul la locul lui
Foc în sobă, cald în casă, pereții în picioare, acoperișul la locul lui, un flash. Într-un final de aprilie 2007 s-a întâmplat de am părăsit Veneția undeva pe la miezul nopții și ultima imagine a fost aceea a zecilor de felinare care își răsfrângeau suprarealist lumina pe ape. Erau ca un câmp tremurând, hipnotic, de…
Despre fugari, cu tandrețe
În toamna lui 1985, undeva prin clasa a opta, a venit sorocul ca talentele unora dintre noi să răzbată și dincolo de hotarele comunei. Din școlile din Deleni s-a adunat tot ce s-a găsit mai cu simț artistic, de la grădiniță la clasa a opta, inclusiv printre tovarășele educatoare, învățătoare și profesoare, iar amestecătura rezultată…
Săculețul de pânză
Bunica dinspre tată a fugit după bunicul, cum se spunea pe vremea ceea. Sau bunicul a furat-o. Era un fel de măsură disperată atunci când doi tineri voiau cu tot dinadinsul să fie împreună, într-o vreme în care asta nu se putea decât prin căsătorie. Dacă vreunul sau mai mulți dintre părinți nu erau de…
Nici nu știu pe ce lume mă aflu
Când eram mică obișnuiam să mă înșir după mama prin sat, chiar dacă nu ar fi ținut morțiș să mă ia tot timpul. Aveam, cred, vreo cinci ani și o memorie vizuală destul de bună, care să-mi permită să știu cu cine ne-am mai întâlnit până atunci și cu cine nu. Și cum mama avea…
Alt clopot, același văzduh
Când a început să se refacă mănăstirea de la Moreni, puțin după 1990, acolo erau un mic cimitir povârnit și invadat de buruieni, câteva chilii pe jumătate dărâmate în care înainte fuseseră grajdurile C.A.P. -ului , bisericuța veche cu șindrilă și stăreția veche, o casă de lut cu un hol și două-trei camere în care…
Râsul bătrânelor
Într-un oraș, mersul la biserică, pe lângă impulsul intim, sufletesc, are și o importantă componentă colocvială. După slujbă oamenii mai stau de vorbă, profită de vremea frumoasă, plimbă cărucioarele cu copii și, în general, pornesc vioi și ancorați în realitatea lui hic et nunc spre casă. În jurul bisericilor de oraș sunt spații verzi, locuri…
Nea Ion și cerul înstelat deasupra lui
La o casă distanță de mine trăiește de o viață nea Ion. A fost un gospodar pe cinste, genul ăla priceput, mâini de aur, despre care se spune că știe să facă și ochi de om. În copilărie fugeam de acasă ca să mă joc cu cele trei fete ale lui, dar fericirea dura…