Florin Rusu
Ultimele postari ale lui Florin Rusu (vezi toate)
- Rashorom sau România statului bine ascuns - 15 decembrie 2017
- Statul ascuns din spatele democrației discursive - 9 ianuarie 2017
- De ce ajung în frunte cei mai răi – varianta evoluționistă - 26 august 2016
Publicat inițial pe Profit.ro
Umblă vorba prin târg că un studio de filme autohton intenţionează să toarne Rashorom sau Violul democraţiei văzut din patru perspective, un remake de succes al celebrului Rashomon al regizorului japonez Akira Kurosawa. Nu numai că o peliculă alb-negru ar fi pe gusturile actualei clientele cinefile româneşti, însă, cel puţin pentru trei dintre naraţiuni, cea a Samuraiului, a soţiei samuraiului şi a banditului, scenarişti şi regizorii s-ar găsi pe toate drumurile, mai ales în pieţe şi în studiouri tv. Singura problemă ar fi pentru cea de-a patra naraţiune, cea a tăietorului de lemne, pentru care ar trebui importaţi un scenarist şi un regizor străin, capabili să privească dintr-un alt unghi, mai incomod, să evadeze din chingile peliculei alb-negru şi să ştie să jongleze cu nuanţele, majoritar cenuşii.
Povestea Samuraiului tânăr, liber şi frumos este extrem de simplă, precum îi este şi sufletul: un Bandit îi violează sistematic soţia (Binoama, pe numele ei). Şi ca şi cum această infamie n-ar fi suficientă, Banditul ar vrea, mai nou, să legalizeze violul, în formele sale “mai puţin agravante”, şi să-i graţieze pe ceilalţi bandiţi care au picat, mai mult sau mai puţin împinşi de la spate, în acest păcat. Drept urmare, Samuraiul tânăr, liber şi frumos a decis să iasă în piaţă pentru a-şi urla amarul, să afle toată lumea necazul său. În plus, pentru a putea pune capăt abuzurilor sistemului violator instituit de bandit, Samuraiul este dispus la orice sacrificiu. El intenţionează să—şi pună toate cunoştinţele şi să-şi cedeze toate drepturile soţiei, pentru a întări poziţia acesteia, în speranţa că, în cele din urmă, chiar dacă el va fi nevoit să-şi facă sepuku, Binoama îl va dovedi pe Bandit.
Naraţiunea Banditului este la fel de simplistă. Binoama este în totalitate creaţia sa. A cules-o de pe şoseaua de centură, a spălat-o, îmbrăcat-o, a scos-o-n lume, într-un cuvânt a făcut-o femeie! A mai comis şi o mulţime de ilegalităţi pentru ea! Numa’ pentru a-i scoate buletinul de identitate, pentru a o legitima în ochii lumii, a trebuit să mintă (a apelat pe vremea Împăratului Năstase la o ordonanţă de urgenţă, şi nu la o lege ordinară). El i-a ales inclusiv numele din buletin (DNA sau PNA, parcă). Şi ea ce a făcut, otreapa naibii? Brusc s-a săturat de bătrânul bandit PSD, la care se uita mai nou ca la un parazit decrepit, după ce a dat peste Samuraiul liber şi tânăr, pe care l-a sedus şi cu care s-a culcat sistematic, mai întâi pe ascuns, apoi în văzul lumii. După care, considerându-se mai presus de lege şi de morala publică, l-a mai luat şi de bărbat, ignorând riscurile de a fi acuzată pentru corupţie de minori. Din când în când, Binoama îi mai făcea, probabil din milă, vizite conjugale şi Banditului decrepit, vizite soldate cu perversiuni care mai de care mai năstruşnice, însă care se terminau cu adevărate scenete (vocile rele ar spune că înscenări chiar). În urma atâtor acte sexuale sistematic repetate a două capete, Binoama a rămas gravidă. Neştiind care dintre cei doi e tatăl, Binoama l-a acuzat pe bătrânul Bandit, pe nedrept, consideră el, de viol, sperând că va obţine bunăvoinţa Samuraiului tânăr, liber şi frumos.
Povestea soţiei Samuraiului este cea mai tristă, dacă ai răbdarea să o asculţi cu atenţie. Societatea în tranziţie autohtonă este departe de culmile de progres şi civilizaţie ale corectitudinii politice înregistrate în societăţile occidentale. Femeia are în continuare o poziţie marginală şi dezavantajată. Spre deosebire de consoartele occidentale, care beneficiază de fonduri publice pentru operaţii estetice şi chiar pentru operaţii de schimbare de sex, Binoama a fost nevoită să se adapteze societăţii autohtone. Pentru a-şi putea acoperi cheltuielile strict necesare, Binoama şi-a deschis o reţea de buticuri şi nu se codeşte să-şi ofere serviciile potenţaţilor vremii, fie ei moguli sau corporatişti. Soţia tânărului samurai îşi mai completează veniturile din şantajarea familiei avute a soţului. Asta în timp ce nu are nicio jenă să petreacă şi chiar să “evadeze” în vacanţe scumpe în străinătate alături de decrepitul Bandit. Cum informaţia este putere, iar paza bună trece primejdia rea, Binoama are grijă să arhiveze toate înregistrările pe care le deţine cu Samuraiul, care, în naivitatea sa, i-a dat mână liberă să-l înregistreze, neavând nimic de ascuns. Cu Banditul, lucrurile sunt, la prima vedere, mai dificile. Trebuie să aştepte ca acesta să înceapă să sforăie, pentru a-i putea cotrobăi prin telefon. Însă toate aceste demersuri au o motivaţie mai mult decât nobilă. Binoama se simte datoare, pe de o parte, să tempereze elanul adolescentin al Samuraiului, iar pe de altă parte să se apere împotriva hărţuirii sexuale sistematice a Banditului. Bandit care, mai nou, crede că, din moment ce Binoama a acceptat să întreţină relaţii sexuale ocazionale cu el, ea este obligată să-i suporte şi toate perversiunile. Şi să mai şi scape nepedepsit!
Cea de-a patra perspectivă, cea a tăietorului de lemne, este de departe cea mai fascinantă. Rămas fără obiectul muncii în urma demersurilor Samuraiului tânăr, liber şi frumos, care a manifestat pentru interzicerea exploatării în devălmăşie a pădurilor, tăietorul nostru s-a trezit, împotriva voinţei sale, martorul tuturor scandalurilor dintre Samurai, soţia sa şi Bandit. Ar fi recomandat ca povestea sa să fie consemnată de un scenarist străin, pentru a evita subiectivismul inerent primelor trei naraţiuni.
Însă ar fi nedrept pentru cinefili să dezvăluim prea multe. Ultima parte a filmului dezvăluie o realitate aproape paralelă, care conţine aceleaşi fapte, însă care oferă altă perspectivă. Din unghiul în care e filmat de regizorul străin (străin cel puţin de evenimentele relatate), violul nu mai pare viol, ci un veritabil ménage à trois. Iar fiecare din celelalte 3 naraţiuni se demonstrează a fi falsă, actorii implicaţi prezentând faptele din perspectiva care le slujeşte interesul. Samuraiul nu putea recunoaşte adevărul fără a încălca codul onoarei pe care susţine că-l respectă, Bushido. La rândul său, Banditul ştie că fără susţinerea semenilor rămâne un simplu găinar, aşa că trebuia să-şi recompenseze tovarăşii de pungăşii. Iar pentru Binoamă, este absolut necesar ca ea să-şi apere imaginea de “fecioară neprihănită”, pentru a-i putea manipula în continuare pe ceilalţi doi.
PS: Cum toate părţile implicate îşi susţin inocenţa, susţinând că sunt victime ale unor abuzuri sistematice, pentru a ne lămuri “cine e sistemul” ar utilă, înaintea vizionării peliculei, şi lecturarea volumului “Statul profund în America. Wall Street, cartelul petrolier şi atacul asupra democraţiei”, (recent tradus în limba română) scris de politologul canadian Peter Dale Scott… chiar dacă se referă la alte incidente, dintr-o altă civilizaţie
ANACRONIC și-a propus să reînvie misiunea de edificare a cărții. Însă această misiune ar fi de la bun început sortită eșecului, dacă nu am avea în vedere și rolul sanitar pe care trebuie să îl joace o carte în zilele noastre. Așa că întregul nostru proiect editorial țintește simultan restabilirea coordonatelor unei tradiții și demitizarea idolilor modernității. Cărțile Anacronic sunt alese cu grijă și cu intenția de a forma o colecție, o veritabilă bibliotecă pierdută. Le găsiți pe Magazin Anacronic.