Frank Hollenbeck
Ultimele postari ale lui Frank Hollenbeck (vezi toate)
- Elveția eliberează francul - 26 ianuarie 2015
O țară poate avea un curs de schimb fix pentru moneda sa sau poate urma o politică monetară independentă. Dar nu le poate face pe ambele în același timp. În mod spectaculos, guvernul elvețian a renunțat și a decis că este mai important controlul ofertei de bani din economie decât o rata de schimb fixă a monedei locale față de euro. Francul elvețian s-a apreciat brusc cu 30% după ce banca centrală a decis să lase moneda să floteze liberă. Elveția a stabilit cursul la 1,2 franci elvețieni pentru un euro în septembrie 2011, în mijlocul crizei financiare europene. Pentru a ține cursul neschimbat, banca centrală a Elveției a fost forțată să achiziționeze cantități enorme de euro cu franci nou printați ce au fost rapid transformați în obligațiuni guvernamentale europene. Impactul asupra ofertei monetare a fost devastator. M1 în Elveția a crescut cu peste 20% în ultimii doi ani și cu aproape 130% comparat cu anul 2008. Bilanțul băncii centrale elvețiene a crescut cu aproape 50% de la fixarea cursului. Desigur, acest lucru a condus la o creștere a prețurilor activelor și a facut traiul elvețian și mai inaccesibil.
De ce să se fixeze cursul francului în raport cu euro?
Unul dintre motivele băncii centrale elvețiene de a fixa cursul a fost faptul că moneda sa era supraevaluată, iar exportatorii erau afectați nejustificat de aprecierea monedei. Desigur, termenul supraevaluată este exagerat. Piața determină valoarea unei monede. Într-o economie capitalistă, prețurile sunt determinate de ofertă și de cerere, unde oricine vrea să vândă va găsi pe cineva care vrea să cumpere. Ratele de schimb sunt, de asemenea, determinate de cerere și ofertă. Nimic, inclusiv valutele, nu este sub sau supraevaluat.
Ideea că exportatorii erau afectați este cumva suspectă. Exportatorii au acum un număr vast de produse financiare disponibile pentru a acoperi riscul valutar. Swap-urile le pot permite chiar să acopere aceste riscuri, pe termen lung. De asemenea, un exportator importă multe dintre materiile sale prime. Globalizarea a forțat mulți exportatori să cutreiere globul pentru resurse. Astfel, o apreciere are un impact redus asupra profiturilor exportatorilor odată ce nu reduce doar veniturile acestuia, ci și costul materialelor importate de el.
Banca centrală a Elveției ar fi trebuit să fie mai preocupată de stabilitatea ofertei monetare. Nu ar fi trebuit să fie niciodată implicată în angrenarea politicii monetare pentru protejarea unui grup social – exportatorii – pe cheltuiala altora – consumatorii – de o monedă în apreciere.
Acțiunea Elveției, din cauza imprevizibilității și a rapidității, chiar a afectat exportatorii. Când o țară își fixează moneda, este improbabil ca un exportator să-și acopere riscul valutar. Aprecierea francului a prins majoritatea exportatorilor nepregătiți, odată ce aceștia aveau încredere în stabilitatea monedei și încetaseră a mai acoperi veniturile din export și costurile importului. Aceasta acțiune îi va costa enorm pe anumiți exportatori. Unii dintre ei ar putea fi nevoiți să falimenteze.
Exportatorii sunt acum forțați să facă ajustări drastice din cauza schimbării bruște, în locul unei ajustări de creștere care s-ar fi petrecut în cazul unei flotări libere – o ajustare de creștere care ar fi putut fi acoperită. Este clar că banca centrală a Elveției probabil a făcut mai mult rău decât bine. Este acest lucru surprinzător?
Trebuie să ne amintim că fiecare acțiune are câștigători și perdanți. Consumatorii elvețieni vor beneficia de prețuri mai reduse. Firmele domestice, care importă materiile lor prime și vând pe piața locală, vor fi, de asemenea, avantajate.
Costul fixării cursului
În teorie, Elveția ar fi putut ține pasul. Pentru a împiedica aprecierea unei monede, tot ce trebuie să faci este să printezi, să printezi, să printezi. Desigur, această printare nu este lipsită de consecințe. Cu această mișcare îndrazneață, Elveția nu poate face cale întoarsă. A arătat speculatorilor că există un punct dureros – expansiunea monetară – pe care aceasta nu este dispusă s-o suporte. Orice încercare de a stabili un nou prag ar crea un pariu într-un singur sens pentru speculatori.
Prin legarea monedei tale de cea a vecinului mai puternic, în mod esențial, lași vecinul să-ți decidă politica monetară. Dubai-ul și-a fixat moneda, dirham-ul, în raport cu dolarul și a preluat politica monetară excesivă a Statelor Unite, fapt care a condus la aceeași bulă imobiliară în Dubai ca și în SUA. Cu alte cuvinte, prin fixarea cursului monedei tale, trebuie să urmărești politica monetară iresponsabilă a vecinului tău mai mare.
Odată cu creșterea probabilității ca Banca Centrală Europeană să încalce Tratatul de la Maastricht și să cumpere datoria suverană, Elveția a decis, într-un final, că a suportat prea mult. Se spune că BCE-ul va cumpăra obligațiuni în valoare de peste un trilion de euro. Pentru a menține cursul fix, Elveția ar fi trebuit să crească oferta de bani cu același procent, ceea ce ar fi fost o politică monetară iresponsabilă pentru o țară așa mică.
Prin renunțarea la cursul de schimb fix, Elveția a făcut lucrul corect. Ar trebui acum să se concentreze pe eliminarea a cât mai mult din datoria Uniunii Europene din bilanțul său. Se apropie o furtună în Uniunea Europeană, iar Elveția nu va mai fi unul dintre inocenții trecători.
Traducere de Florentina Stănescu după Switzerland Frees the Swiss Franc – Mises Institute. Publicat inițial pe ECOL.
FOTO: davidpc_/Flickr
