BNR nu lasă leul liber să se aprecieze. Accelerează boom-ul?

Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan

Profesor universitar de economie, autor al site-ului Logica Economică (www.logec.ro).
Bogdan Glăvan

Ultimele postari ale lui Bogdan Glăvan (vezi toate)

Este cât se poate de clar și de oficial: BNR nu dorește aprecierea leului. Cu alte cuvinte, ca să o spunem răspicat și pentru cei mai surzi dintre analiști, BNR nu lasă piața valutară liberă să funcționeze. Exact așa a procedat și în anii de boom economic. E bine să insistăm pe acest subiect pentru a nu auzi mai târziu remarci de genul “Dar noi nu am făcut nimic, cursul leului este liber” etc. etc.

De ce există tendința de apreciere a leului? Deoarece restul lumii, în special Europa, tipărește bani într-o veselie, iar dobânzile au devenit ridicol de mici la toate principalele monede internaționale. Efectul? Un tsunami de lichidități care pleacă de la principalele bănci centrale ale lumii, afectează economiile acestora și se revarsă și asupra piețelor emergente. Fenomenul ne afectează cu o oarecare întârziere, nu uitați că, ultima dată, pe noi ne-a prins febra boom-ului speculativ taman când Fed spunea stop și creștea dobânzile. Asta se întâmpla pe vremea când, cu maximă perspicacitate, ex-premierul Tăriceanu ne sfătuia să cumpărăm case în Florida, că sunt ieftine. Prin 2006-2007. Piața deja se prăbușise în SUA, dar la noi era euforie totală. Nimeni nu a înțeles mecanica valului inflaționist (să fim docți: transmisia internațională a ciclului economic): valul inflaționist lovește România târziu pe faza de boom, căci de asta suntem noi Periferie și ei Centru, și se retrage fix așa cum a și venit, din cauza golului creat în Centru.

Ce se întâmplă concret pe piața valutară din cauza politicii inflaționiste a marilor puteri? Crește cererea pentru monedele emergente, deoarece investitorii încearcă să-și pună averea la adăpost. În mod normal, pe o piață liberă, prețul acestor monede ar trebui să crească. Doar că băncile centrale din “lumea a doua” împiedică acest lucru. Ele intervin fie cumpărând valuta în exces și vânzând monedă locală, fie tipăresc pur și simplu bani, asortând politica monetară domestică la politica globală și mergând în tandem cu marile bănci centrale. Dacă nici asta nu se cheamă “convergență”, atunci pe bune că nu știu ce-ar mai putea însemna convergența…

În anii 2005-2008 BNR a intervenit pe piață, a cumpărat masiv valută și a pus în circulație lei; și-a triplat rezerva valutară; a triplat și cantitatea de lei din economie. Fără comentarii… s-a scris destul și știm cu toții ce a urmat.

Masa monetara M1

În prezent, banca centrală face aproape același lucru: împiedică leul să se aprecieze, eliberând 3 mld. de lei prin scăderea ratei rezervelor. Miliarde care se vor duce undeva, rămâne de văzut cât anume pe piața imobiliară și cât în alte investiții. Pariați pe boom!

În primăvara lui 2010 spuneam următoarele lucruri, valabile (cu atât mai mult) astăzi:

Poziţia mea este că BNR ar trebui să permită aprecierea leului, adică să adopte un comportament Hands off pe piaţa valutară şi să se abţină de la tipărirea de lei. Poate leul s-ar duce spre 3,5 lei euro sau chiar spre 3 lei euro – nu ştiu. Cursul de schimb, ca orice preţ, este ceva ce rămâne de descoperit pe piaţa. Ştiu că unii vor spune că la acest nivel exportatorii vor avea de suferit. Da, dar nu de bunăstarea exportatorilor trebuie să se preocupe economistul, ci de bunăstarea naţiunii. Exportul este o afacere, la fel ca şi importul, la fel ca şi apicultura sau producţia de shaorma. Misiunea economistului nu este să apere un grup de interese (producători) aşa cum vedem că se întâmplă adesea în mass-media, ci să evidenţieze efectele unei politici asupra ansamblului societăţii.

Ce s-ar întâmpla în cazul aprecierii leului ar fi deflaţia relativă a preţurilor interne în raport cu cele externe, mai corect spus deflaţia preţurilor exprimate în lei faţă de preţurile exprimate în valută. Pentru numeroşi români, ale căror salarii sunt plătite în lei nu în valută, această politică ar avea beneficii evidente – accesul mai facil la importuri: echipamente electrocasnice, autoturisme, vacanţe în străinătate incomparabil mai ieftine.

Însă marele avantaj al acestei politici ar fi altul; anume, acela de a oferi întreprinzătorilor români şi străini depotrivă o monedă sănătoasă, demnă de încredere, în care ei îşi pot contabiliza cheltuielile şi veniturile în mod realist, fără să fie afectaţi de iluzia monetară. Existenţa unei monede sănătoase ar oferi posibilitatea evitării angajării resurselor în investiţii nesustenabile. Nu spun că România ar scăpa în totalitate de marasmul economic declanşat de inflaţia dolarului sau a euro. Dar în absenţa acestei politici suntem condamnaţi să suportăm ciclul economic.

Asta e, România nu este Elveția, fiindcă dacă era atunci nu am mai fi povestit despre atâtea și atâtea politici greșite.

Ah, și încă ceva. Ni se spune că “măsurile BNR vor descuraja intrările capitalurilor speculative”; dacă rata dobânzii la leu scade, atunci scade și tentația speculanților de a cumpăra lei, deci de a transmite boom-ul inflaționist în România. Argumentul este profund greșit, o manipulare clasică a establishment-ului bancar. Cea mai bună prevenție împotriva speculației este să lași cursul liber. Uitați de ce:

  • dacă leul este liber să fluctueze, atunci lumea este conștientă de existența riscului valutar. Tocmai împiedicarea fluctuației cursului este cea care îi atrage pe speculanți, fiindcă ei capătă garanția că își pot retrage oricând banii, fără pierderi!
  • aprecierea leului scumpește practic investițiile în România. Să presupunem că ești un german care  vrea să investească în agricultură aici și ai la dispoziție o sumă în euro. Scumpirea leului în raport cu euro înseamnă că banii de care dispui nu-ți vor mai ajunge pentru investiția planificată (achiziția terenului, a utilajelor, plata salariaților, a utilităților și a impozitelor etc.). Deci înseamnă că ești descurajat să investești. Fie aduci mai mulți euro de acasă, adică mărești investiția, fie te duci să investești în Bulgaria.

Fixarea cursului de schimb nu poate decât să-i atragă pe speculanți, iar tovarășii de la butoanele politicii monetare știu foarte bine acest lucru. Nu o spun eu, au spus-o laureați Nobel de care sunt sigur că au auzit. Și este la mintea cocoșului. Prin măsurile anunțate ieri BNR nu face decât să alimenteze speculațiile valutare, imobiliare ș.a.

Publicat inițial pe Logica Economică

FOTO: Andrey/Flickr

Articole similare

2 Comments

  1. Rilache said:

    Când ai o monedă puternică, există beneficii şi dezavantaje. Beneficiile sunt acelea pe care le-aţi mai scris şi-n trecut , însă, dvs. uitaţi de echitate: preţuri şi salarii.

    Când Elveţia a decis să nu-şi mai lege francul de euro, ce credeţi că s-a întâmplat cu întreprinderile lor? Multe şi rele, am să las asta ca dovadă (cu toate că e deja veche discuţia): https://www.reddit.com/r/explainlikeimfive/comments/2sqiww/eli5_why_did_swiss_central_bank_get_rid_of/cns6uhn

    Apoi, hai s-o vedem din punctul de vedere al celor din sectorul public. Dacă un profesor primeşte salariu, să zicem, 1.200 lei, şi moneda devine mai puternică, dvs. ce credeţi că se va întâmpla? Fie vor trebui să fie concediaţi oameni din cadrul didactic (din moment ce l-am luat pe acesta ca exemplu) ca să fie plătiţi întreg ceilalţi care rămân, fie va trebui să-i plătească 800 lei în loc de 1.200 lei. Şi asta numai d.p.d.v. al educaţiei & învăţământului, nu mai zicem de celelalte. Sunteţi profesor de universitate, salariu dvs. vine din două direcţii: studenţi (cei care plătesc taxă, normal) & ministerul educaţiei şi al învăţământului.

    Apoi preţurile. Poate, sau nu (atenţie), că nu se vor mări preţurile, dar nu uitaţi problema salariilor & al profiturilor. De exemplu, guvernul a scăzut TVA-ul dar market-urile au mărit preţurile (ca să vedeţi exemplu de jigodism).

    La fel ca dvs., cred cu tărie într-un model al panliberalismului (“old liberalism” sau “libertarianism”), dar nici eu, nici dvs. nu ne aflăm în poziţii. Cât despre Isărescu, ştim clar că el se va retrage din funcţia pe care o are exact atunci când iese la pensie sau când intrăm în zona euro. Într-un fel, recunosc, îl şi înţeleg: nu mai avem ceva semnificativ pentru export încât să zicem că ţara se poate alimenta singură (aş detalia dar mă opresc aici, sper totuşi că înţelegeţi ce vreau să spun prin alimetare proprie de pe urma exportului, chiar dacă sunt panliberal sau libertarian).

    Isărescu, probabil, se vede în poziţia în care nu poate să ajute antreprenorii (din cauza legilor UE; favoritism, protecţionism, ştiţi), vede o clasă politică impotentă & partide banale, iar singura soluţie (după părerea lui, bănuiesc) este să restrângă leul în aşa fel încât investiţiile să vină de afară.

    Cu stimă.

  2. Rilache said:

    Aaaa, şi să nu uit un lucru foarte important cu băncile: dacă moneda devine mai puternică, datoria+dobânda la bănci rămâne la fel dar tu, ăla care a cerut împrumutul, va trebui să plăteşti mai mult chiar şi cu dobânda pe deasupra.

    Cu stimă.

Comments are closed.

Top