Francul elvețian: orice măsură intervenționistă ține până când nu se mai poate

Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan

Profesor universitar de economie, autor al site-ului Logica Economică (www.logec.ro).
Bogdan Glăvan

Ultimele postari ale lui Bogdan Glăvan (vezi toate)

În 2011 Banca centrală a Elveției (SNB) a decis să fixeze cursul de schimb în raport cu euro. Cu alte cuvinte s-a renunțat la filosofia pieței libere și s-a trecut la ideea etatistă a prețurilor administrate; în cazul nostru cursul de schimb. Cea făcut concret SNB? În contextul în care cererea pentru franci era mare – deoarece lumea fugea de dolarii tipăriți pe bandă rulantă de Fed – banca a fost nevoită să intervină și să aspire (cumpere) toată valuta care intra în țară, oferind (tipărind) în schimb franci. Cu alte cuvinte, și-a coordonat politica, în sens expansionist, cu zona euro. Vedeți mai jos ce s-a întâmplat cu rezervele valutare ale Elveției: au explodat pur și simplu.

SNB 1Evident, partea mai puțin plăcută a fost că la fel s-a întâmplat cu masa monetară internă. Elveția s-a comportat exact cum s-a comportat BNR în anii de boom economic: pro-ciclic. Rezultatul? Boom speculativ imobiliar. Într-un raport al FMI de la mijlocul anului trecut se spune:

“Politica monetară expansionistă și lichiditatea amplă au împins prețurile imobiliarelor și datoria ipotecară la un nivel istoric; prețul apartamentelor a crescut în medie cu 6% în fiecare an din 2008 încoace.”

Acum, în fața perspectivei de a accelera tiparnița – deoarece europenii sunt pe cale să tipărească 1 trilion de euro (cineva trebuie să susțină șandramaua economică globală) – statul elvețian a aruncat prosopul și s-a predat. Era o nebunie să te angajezi în expansiune cot la cot cu zona euro. SNB a anunțat că renunță la cursul fix și, în consecință cererea pentru franci a apreciat brusc francul. Sigur, analiștilor nici nu le-a trecut prin cap că în lume se mai pot întâmpla și lucruri normale, toți pariau pe cursul fix ca să continue să marcheze profituri inflaționiste la bursă. Elocventă este această declarație:

“This is extremely violent and totally unexpected, the central bank didn’t prepare the market for it,” said Alexandre Baradez, chief market analyst at IG in France.
“It’s sparking panic across all asset classes. It suddenly revives the risk of central bank policy mistakes, right when central bank action is what’s keeping equity markets going.”

Deci, ce urmează? Vremuri grele pentru exportatorii elvețieni, inclusiv pentru industria turismului (vacanțele noastre în Elveția vor costa mai mult). Întrebarea este în ce măsură poate suporta Elveția presiunea deflaționistă care urmează? Rămâne să vedem cât de flexibilă este economia. Dacă populația înțelege că deflația este benefică pentru economie și acceptă reduceri de prețuri și salarii în pas cu aprecierea francului, atunci economia se va echilibra. Dacă nu, atunci vom vedea falimente și șomaj.

Dintre toți analiștii economici, singurul pe care l-am văzut că este de acord cu cele de mai sus este economistul Saxo Bank Steen Jakobsen (nici nu mă miră):

SNB 2Să ne așteptăm deci la un curs cam de 1:1 euro-franc, asta ar însemna ca un franc să ajungă la 4,5 lei. Aveți credit în franci? Ghinion, trebuia să vă gândiți înainte, nu să înghițiți toată propaganda bancherilor. Și zâmbiți, mâine va fi mai rău, iar polonezii și ungurii stau mai prost ca noi.

UPDATE

Bun articolul lui Moise Guran. Acum câteva zile îmi venea să iau la palme site-ul Biziday, când se discuta problema libertății de exprimare, dar articolul de azi e bun. Ar trebui să ne opunem celor care cer ca statul român să facă exact prostia pe care au făcut-o statul elvețian: să plafoneze cursul sau să-i subvenționeze pe datornicii în franci. Nu am face decât să deschidem o nouă cutie a Pandorei.

 UPDATE

Ups! În sfârșit aflăm de ce era așa de nervos analistul IG citat mai sus. Firma la care lucrează se numără printre luzeri:

IGMda. De la Keynes încoace nu s-a schimbat nimic. Speculanții de 2 lei ajung să ceară ajutorul statului și să țipe după intervenții, fiindcă… fiindcă… așa e bine pentru țară și popor.

Articol publicat inițial pe Logica Economică

FOTO: intermarketandmore.finanza.com

Articole similare

Top