Author Archives: Ninel Ganea

Cum se clădește o tiranie durabilă

Cum se clădește o tiranie durabilă

Este privilegiul epocilor condamnate la sclavie voluntară să ignore istoria. O epocă precum a noastră, care și-a luat drept motto adagiul cavalerului Ulrich von Hutten, “Științele sunt înfloritoare, spiritele se mișcă, este o plăcere să trăiești”, nu are prea multe șanse de salvare. Mai ales că infatuarea provine dintr-o metafizică a Progresului și dintr-o antropologie…

Străbătând Parisul

E greu de spus în ce măsură Parisul mai există ca oraș. După atâtea revoluții, resistematizări urbane, mode culturale și valuri nesfârșite de imigranți africani, impresia este aceea a unui iad care oscilează între cartezianism opresiv, dezmățul boemei și problemele specifice multiculturalismului. Dacă îi dăm crezare lui Balzac, Parisul era deja, în Belle Epoque, o…

Arta și barosul

Dacă mai avea cineva vreo îndoială asupra intențiilor malefice ale Bisericii Ortodoxe și a influenței nefaste pe care o exercită, ele s-au spulberat spre sfârșitul săptămânii. Ca urmare a presiunilor făcute de consiliul parohial al Bisericii Sf. Gheorghe din București, “o pictură murală” de mari dimensiuni a fost ștearsă, conform informațiilor din mass-media. De aici…

Tineret, mândria țării

S-au trezit studenții la viață și au început protestele prin universitățile țării. Era și timpul. Lumea trăiește de câțiva ani încoace o emoție revoluționară și ar fi fost regretabil ca tocmai tineretul nostru să o rateze. Motive de rebeliune se găsesc cu duiumul, doar puțină dorință de acțiune și ceva organizare trebuie. Susținere au din…

Spre o Biserică a viitorului

Una din obiecțiile frecvente aduse Bisericii Ortodoxe țintește “tradiționalismul exacerbat”. E prea retrogradă, încremenită, preoții sunt “habotnici”, nu iau pulsul momentului, trăiesc în trecut, nu sunt cultivați, nu sunt intelectuali etc. Cunoașteți refrenul… Pentru desăvârșirea criticii se oferă, de regulă, exemplul Bisericii Catolice, mult mai suplă în recomandări și manifestări, atentă la vremuri, cu resurse…

Libertarianismul imposibil

Cine are curiozitatea să arunce o privire pe biografiile gânditorilor libertarieni va constata, cu oarecare stupoare, că filozofia radicală, susținută în anii tinereții a căpătat, în multe cazuri, la maturitate, nuanțe mult mai blânde. Murray Rothbard, de pildă, a devenit, spre sfârșitul vieții, nu doar un admirator al barocului bavarez, ci și fidel ideii că…

Revoluția tăcută

Venirea Mântuitorului a reprezentat o mare deziluzie pentru populația Iudeii, după cum o demonstrează, într-un eseu scris în vremea Războiului Civil din Rusia, mitropolitul Antonie Khrapovitsky. În locul unui revoluționar pur sânge, evreii s-au ales cu Dumnezeu. În locul paradisului temporar pe pământ, li s-a dat raiul ceresc, etern. În locul libertații politice, li s-a oferit libertatea…

A mânca impreună

Potrivit cardinalului Newman, în foarte multe privințe a gândi cum trebuie nu înseamnă altceva decât a merge pe urmele lui Aristotel. Cine citește, însă, discuția filozofului despre cel mai bun regim politic din “Politica” va rămâne surprins să constate insistența pe care Stagiritul o acordă meselor în comun. Pentru Aristotel, a mânca în public, alături…

Top