E greu de spus în ce măsură Parisul mai există ca oraș. După atâtea revoluții, resistematizări urbane, mode culturale și valuri nesfârșite de imigranți africani, impresia este aceea a unui iad care oscilează între cartezianism opresiv, dezmățul boemei și problemele specifice multiculturalismului. Dacă îi dăm crezare lui Balzac, Parisul era deja, în Belle Epoque, o…
Lumea secretă a sticlarilor maltezi
(Notă adăugată în 2014: Sunt îndrăgostit de această mică țară din Mediterana, Malta, dintr-un amestec de motive personale, care țin de bogăția excepțională a istoriei, de „oferta” generoasă pentru orice fotograf pasionat, de conservatorismul populației, una din cele mai religioase din Europa și nu în ultimul rând de ușurința comunicării – engleza fiind a doua…
Note de călătorie (III) – aș vrea să am 250 de Saab Gripen
M-am despărțit de Suedeză și mi-am găsit cu remarcabilă ușurință numele pe o hîrtie purtată de un taximetrist cu aparențe arabe. Simpatic, omul, am sporovăit tot drumul. Mi-a zis că are un prieten român, inginer constructor, care nu și-a găsit locul și a trebuit să se întoarcă, nu știa alte amănunte. Am ajuns la ora…
Note de călătorie (II) – extraordinarele aventuri ale lui Jemanfu care a zburat cu un aparat mai greu decît aerul
Sigur că am ajuns înspăimîntat la București, sigur că m-am rătăcit puțin, sigur că am călătorit clandestin nopatea tîrziu cu autobuzul, sigur că am ratat hotelul la care aveam rezervare și sigur că am ajuns dezorientat în aeroport, cu un șofer explicîndu-mi nu foarte prietenos cum va trebui să iau un autobuz înapoi spre București.…
Note de călătorie (I) – povestea covorului ruginiu al toamnei
Am plecat spre Suedia cu trenul. Una dintre bucuriile mele deloc secrete este mersul cu trenul. Dacă m-ai întreba cum se simt pruncii la sînul mamelor, aș răspunde spontan că se simt ca mine în tren. Cum mergeam eu așa pe Valea Prahovei am constatat că e la fel cum am lăsat-o demult, în lunile…