Mizeria filozofiei

Ninel Ganea

Ninel Ganea

Membru asociat al Institului Ludwig von Mises România, a studiat filozofia la Universitatea Bucureşti şi ştiintele politice la SNSPA. Fost jurnalist, el a scris în ultimii ani pentru portalul Karamazov (www.karamazov.ro), iar in prezent lucrează într-o firmă de comunicare şi relaţii publice.
Ninel Ganea

Ultimele postari ale lui Ninel Ganea (vezi toate)

Cândva filozofia era în principal un mod de viața și se bucura de aprecierea oamenilor. Filozofii discutau în piețe publice cu indivizi obișnuiți și de multe ori iși riscau viața prin convingerile lor exprimate prea tranșant. Astăzi filozofia a devenit o disciplină academică, osificată, cu un statut fluid, ignorată de mai toata lumea. Nu e nimic ieșit din comun pentru un modern. Lucrurile se schimbă; vorba poetului: “vreme trece, vreme vine”. De asemenea, există o separarație completă între opera și viața filozofilor și deja Kant deplângea această schismă existențială. “Trebuie nu numai să cugetăm întotdeauna ci și să ne gândim într-o zi la aplicare. Dar astăzi ne referim la un visător, la cel care trăiește în conformitate cu ceea ce invață”

Când și când apar eforturi de a readuce împreună viața și opera, dar și încercări curajoase de a pune filozofia în mijlocul indivizilor. Alain de Botton și-a propus un astfel de obiectiv printr-o publicație online intitulată “The Philosophers Mail”. Gazeta tratează subiectele preferate în mod normal de tabloidele britanice, dar într-o maniera prin care evidențiază miza filozofică, problemele etice, perspective psihanaliste, considerații estetice, economice etc. Cineva nici macar foarte răutăcios ar putea spune că aruncă mărgaritare la porci, dar de Botton, scriitor și filozof popular (cărțile lui se vând în milioane de exemplare), nu este intimidat de critici. Pare hotărât să îi facă pe oameni să trăiască la nivelul filozofiei. Doar că nu și-a propus să ridice indivizii la standardele vieții virtuoase, subînțelese, de pilda, de antici, ci să coboare standardele până la nivelul indivizilor.

Și pentru a face asta, de Botton, filozof pop prin excelență, utilizează toate tehnicile ultracunoscute de demolare a standardelor: relativism etic si epistemologic, teoria Whig a istoriei, șamd. În acest context, este izbitor de relevant cum tratează de Botton chestiunea încă destul de controversată a pedofiliei. Într-un articol recent, el discută cazul lui Rolf Harris, un artist britanic cu o oarecare vogă, condamnat săptămâna trecută pentru abuzuri împotriva copiilor. În interpretarea filozofului nostru, acest ultim incident dintr-o serie ce pare nesfârșită, nu reprezintă un simptom al degenerării și al prăbușirii moralei, ci o evidență a progresului etic. De Botton argumentează că indignarea în fața acestor crime corespunde, de fapt, înaintării morale a vremurilor. Practic, sugerează el, noi am ajuns pe culmi atât de înalte, încât ceea ce înainte nu ne oripila astăzi ne stârnește o sănătoasă indignare.

Progress doesn’t stop. This week perhaps two million men in the UK will at some high point of frustration call their wives, girlfriends and partners a c***. It’s brutish and insulting and no doubt makes any trouble worse – though we don’t expect it to make the pages of the local newspaper. Yet it could well be that in twenty-five years time, in 2039, such an outburst will be something to be brought to the attention of the police. Conclusive evidence captured on an iPhone31 could lead to time in jail and a grim photo on the front page of the Accrington Observer.

De Botton are grijă să nu pună semn de echivalență între pedofilie și calomnie, însă asta nu schimbă prea mult structura argumentului, care rămâne la fel de scandalos moral și problematic logic. Ceea ce poate constata oricine se interesează cât de puțin de istorie este că pedofilia nu a fost niciodata vreo practică obișnuită, acceptată tacit sau explicit de către vreo comunitate, cel puțin în spațiul creștin. Dimpotrivă, abia în ultimii zeci de ani, pe fondul unor rapoarte “științifice” și a unor conferințe academice “value free”, dar toate cu o agendă politică în subsidiar, au apărut presiuni considerabile pentru “legalizarea” pedofiliei prin schimbarea atitudinii populației în privința acestui subiect. Și timid dar constant se înmulțesc personajele care propun o discuție “neutră” despre pedofilie. Inerția moralității tradiționale este cea care încă ține lucrurile pe loc însă lobbyul ong-urilor eliberatoare va căuta să împingă într-o cu totul altă direcție. De altfel, dacă statul deține copii, moralitatea este subiectivă, iar Știința “a demonstrat” că instinctele și plăcerea sexuală se regăsesc deja la sugari, nu văd cum am putea para loviturile “alternativelor” sexuale. Pe scurt, de Botton falsifică total realitatea prin tabloul unei revulsii unanime care survine, chipurile, după o acalmie sau o încurajare a practicilor sexuale neconvenționale. Revulsia provine din înmulțirea nelegiuirilor împotriva copiilor și nu dintr-o evoluție morală.

În același timp, adeziunea filozofului la teoria Whig a istoriei, dinamitează de la bun început orice discuție serioasă despre responsabilitatea morală. Dacă ne aflăm sub destinul implacabil al progresului “one far off divine event” putem să renunțăm la orice scrupul moral. Progresul va lucra cumva prin noi.

De asemenea, ca la aproape orice relativist moral si la de Botton transpare imediat tentația totalitară. Pentru el, o jignire în interioriul familiei sau al cuplului, va fi remediată în viitor prin intervenția în forță a statului și condamnări la închisoare. Așa funcționează logica progresului.

Articol publicat inițial pe Karamazov

 

FOTO: vn.nl

Articole similare

One Comment;

Comments are closed.

Top