Logica Economică
Ultimele postari ale lui Logica Economică (vezi toate)
- Mărul otrăvit numit TPP - 29 octombrie 2015
- Are sens să plece Grecia? - 10 iulie 2015
- Ce întrebări pun economiștii buni? - 11 iunie 2015
Punctul de la care trebuie să pornim o analiză serioasă asupra acestui subiect este faptul că tipărirea banilor nu aduce schimbări uniforme și simultane. Orice creștere a ofertei de monedă tinde să atragă după sine un nivel mai ridicat al prețurilor, dar prețul fiecărui bun în parte se schimbă într-un moment diferit și într-o măsură diferită (efectul Cantillon).
În consecință, tipărirea de monedă crează câștigători și pierzători. Câștigătorii sunt cei care folosesc primii noii bani, deoarece la acest moment prețurile altor bunuri sunt încă relativ scăzute. Datorită acestor cheltuieli, prețurile și veniturile cresc treptat și astfel noii bani se răspândesc în economie. Pierzătorii acestui proces sunt cei care se bucură ultimii de creșterea venitului. Aceasta deoarece ei oricum trebuie să plătească prețurile mai mari create de cheltuielile crescute ale celor ce au folosit mai devreme noua cantitate de monedă.
Efectul distributiv este independent de răspunsul la întrebarile ”chiar se cheltuiesc acești bani?” sau ”astfel de cheltuieli chiar atrag modificarea prețurilor?”. De exemplu, în ultimii 5 ani, Fed a crescut constant și masiv oferta monetară, dar impactul asupra prețurilor a fost unul moderat. Totuși, această creștere a bazei monetare a însemnat o redistribuire la scară largă deoarece unii participanți la piață au primit mari cantități de bani mai buni calitativ, chiar dacă întreaga masă monetară (inclusiv banii fiduciari creați de băncile comerciale) și nivelul prețurilor au rămas relativ stabile.
Prin analogie, gândiți-vă la crupierul unui casino, care chiar la începutul unui joc de poker îi dă unui jucător câțiva ași în plus. Jocul nici n-a început, și toți jucătorii dispun de același număr de cărți, dar cel privilegiat are deja mâna câștigătoare. Avem aici aceeași situație. În ansamblu, masa monetară nu a crescut și astfel prețurile nu s-au mărit, dar unii participanți la piață și-au îmbunătăți, în termeni relativi, poziția.
Efectele distributive ale tipăririi de bani există în orice sistem monetar. Dar, în cazul unei ordini naturale bazate pe aur sau argint, impactul distributiv al producției de bani este mult limitat, deoarece producția de bani în sine este limitată de costurile sale semnificative. Situația este total diferită în sistemul contemporan al banilor de hârtie. Aici, producerea banilor este împinsă mult dincolo de nivelul pe care l-ar atinge pe o piață liberă. În consecință, aceasta cauzează redistribuirea venitului și bogăției într-o măsură incomparabil mai mare față de ce s-ar întâmpla pe o piață liberă.
Unii economiști nu sunt de acord cu cele de mai sus. Ei afirmă următorul lucru: În sistemele monetare contemporane, banii sunt produși sub formă de credit. Băncile centrale și comerciale nu sapă în pământ după bani pe care mai apoi să îi cheltuiască; ele creează bani prin crearea de credit. În acest caz, nu contează cine primește banii mai întâi, din moment ce beneficiarul nu devine mai bogat ca înainte. Practic, noii bani au fost împrumutați, nu dați. Averea brută a beneficiarilor crește, într-adevăr, dar și datoriile lor cresc în aceeași măsură. De exemplu, dacă dl. Jones ia un credit de 1 milion de dolari pentru a cumpăra o casă, averea sa netă nu crește nici măcar cu un cent. Este adevărat că averea brută e mai mare, prin respectivul million, dar datoriile sale au crescut cu aceeași sumă.
Până aici, ok, nimic de zis. Dar dacă dăm atenție diferențelor dintre averea netă și cea brută, adevărul este că, totuși, contează dacă Jones se mută într-o casă nouă grație procesului creației monetare. Contează că Jones trăiește acum într-o casă frumoasă, care în absența creării de bani ar fi fost vândută la un preț mai mic, altcuiva. El poate locui acum acolo cu familia sa. Își poate primi oaspeții bine-mersi.
Dacă ne uităm la finanțarea companiilor, impactul este chiar mai mare. Și în acest caz este adevărat că creația monetară nu produce neapărat modificarea patrimoniului net al companiilor, dar aceasta influențează tipul de mărfuri și servicii care sunt aduse la vâzare pe piață. Acordarea de credit unui producător de pantofi bărbătești îi permit acestuia să își realizeze proiectele. Datorită creditului, el poate plăti salarii mai mari angajaților și poate oferi un preț mai ridicat pentru piele față de, să spunem, producătorii de genți pentru doamne. Producția de pantofi se mărește, în timp ce producția de genți stagnează sau scade. Bunăstarea celor care au nevoie de pantofi se îmbunătățește, dar a persoanelor care au nevoie de genți se înrăutățește.
Astfel, concluzia noastră de la început se confirmă: producția de bani afectează întotdeauna distribuția veniturilor reale. Primii utilizatori ai banilor câștigă, ultimii pierd.
Acest text este o traducere după Mises Institute – Jörg Guido Hülsmann, How Money Production Can Worsen Income Inequality, publicată inițial pe Logica Economică
FOTO: Paul Nicholson/Flickr
