Cum am trecut prin Facultatea de Litere

Valentin Ceauşescu

Valentin Ceauşescu

Absolvent al Facultății de Litere și al masteratului de Teoria Literaturii/Literatură Comparată, ambele în cadrul Universității București. A debutat cu o povestire în volumul colectiv „Ficțiuni reale”, Humanitas, 2013 și este redacor al revistei culturale on-line SemneBune.ro.
Valentin Ceauşescu

Ultimele postari ale lui Valentin Ceauşescu (vezi toate)

Am terminat de curând facultatea, și masterul, în Litere și se presupune că am ieșit de acolo cu un bagaj bun de lecturi, concepte și teorii. E adevărat, dar s-a întâmplat așa pentru că am studiat mult pe cont propriu, căci dacă mă bazam doar pe școală probabil nu aș fi reușit. Una din problemele facultăților în general, și a facultăților umaniste cu precădere, este că bibliografiile sunt stufoase și timpul foarte scurt. Pratic, într-o săptămână bună ar trebui să citești vreo patru cărți, bașca teme, eseuri, colocvii sau alte activități care țin tot de facultate și de studiul propriu-zis.

Cum ai putea să-i citești pe Shakespeare și pe John Milton, de exemplu, într-o săptămână și ce să înțelegi în două ore de curs despre Infernul lui Dante, când acum câteva secole existau școli speciale în care învățai un an sau chiar mai mult această operă, o analizai prin toate metodele, utilizând toate instrumentele hermeneutice sau de altă natură lingvistică sau literară? Cum să îl înțelegi pe Lucian Blaga într-un singur curs, când opera lui poetică evoluează, pornind de la modernismul cel mai pregnant, bântuit de stihii gotice, pentru ca spre sfârșitul vieții să scrie într-un stil clasic, cu rimă și ritm, din ce în ce mai apropiat de graiul satului românesc?

banner-articol-siluirea

Sau cum să înțelegi „ce a vrut să spună autorul” (o sintagmă prost înțeleasă de profesorii de liceu, devenită clișeu și pe care unii dintre profesorii noștri de facultate o foloseau ironic), fie că e un poet, un romancier, un critic literar, un sociolog sau un filozof dacă nu-i acorzi suficient timp? Adevărat, cursurile sunt făcute pentru a te iniția și apoi trebuie să înveți și singur, însă dacă sunt făcute în grabă fiindcă nu e timp, atunci nu îşi ating obiectivul. Mulți profesori își dau silința să explice și să aleagă cele mai importante fragmente din cele mai importante opere sau să facă sinteze dar sistemul Bologna îi constrânge şi mai tare, din moment ce a redus cu un an de zile facultățile. Se presupune că în trei ani pui bazele și apoi la master le cimentezi, fiindcă oricum, dacă nu faci masterul nu ai făcut nicio treabă, dar este fals. Unii aleg să nu mai continue pe aceeași direcție și, în plus, la master în primul an se astupă golurile rămase din facultate. Poate în al doilea să mai înveți ceva, dar vine dizertația peste tine și termini repede şi cu ăsta.

Unii ar zice: foarte bine! Terminăm mai repede, scăpăm de școală mai din timp! Wow! Câtă prostie! Nu te duci la școală pentru a scăpa de ea, ci pentru a învăța ceva. Eu am mers cu acest gând, de a studia literatura universală, pentru a înțelege cum au evoluat anumite idei și cum anume au influențat acestea umanitatea. În trei ani de zile s-au înghesuit operele pe care le-am fi studiat în patru ani. Poate nu pare mult, dar un an contează, mai ales că primul semestru de facultate este un haos total pentru oricine, abia te obișnuiești cu noua viață, cu noii colegi, afli pe unde sunt sălile de curs, unde e BCU etc. Abia după începi să intri într-un ritm, care este interior și exterior în aceeași măsură, îți racordezi timpul fizic la cel mintal și astfel poți să pătrunzi și mai bine în domeniul tău de studiu, oricare ar fi el.

Însă nici nu apuci bine să faci asta că te ia cu amețeală viteza cu care trec cursurile. Normal, nici patru ani, nici zece, poate nici măcar o viață nu îți este de ajuns pentru a studia un domeniu cum trebuie, dar sunt foarte convins că acel an în plus putea face minuni. Mă întreb de ce s-a renunţat la el şi nu-mi vine în minte decât tendinţa generală de nivelare a standardelor educaţionale sub pretextul unor concepte fantasmagorice precum egalitatea de şanse.

În primul rând, cum am zis, masterul este aproape obligatoriu, astfel că studentul mai rămâne în școală, iar multe mastere sunt plătite, fiindcă sunt puține locuri la buget. Apoi, elevii slabi trec și ei prin școală și ajung la facultate, la taxă mai ales, unde promovează cu aceeaşi uşurinţă, pentru că este atâta haos încât până la urmă oricine trece examenele. De aici rezultă ecuaţia: mai mulți studenți, mai multă pâine pentru universități, mai mult șomeri.

Un alt răspuns este că se dorește ca tinerii să învețe mai rapid și să intre mai devreme în câmpul muncii, dar evident, acesta este mai mult o glumă în România. E atât de frumos și de vast, dar lipsește cu desăvârșire, cum ar fi zis Caragiale, mai ales pentru noi, absolvenţii de facultăţi umaniste.

Revenind la problema de fond, o soluție, dacă altceva nu se mai poate, ar fi restructurarea bibliografiilor, oricum sunt mulți autori, mai cu seamă marxiști, care merită destul de puțin să fie studiați, în timp ce alții sunt marginalizaţi. Dar acest subiect merită tratat într-un articol separat.

banner-articol-gatto

Eu și alți colegi de-ai mei nu am vrut să ne grăbim, am vrut să aprofundăm. Am făcut-o pe cont propriu, am rupt din orele noastre libere și am citit. Asta ar trebui să facă orice umanist. Așa cum și un inginer, un arhitect sau un medic care se respectă trebuie să pună cartea înaintea oricărui alt lucru. Lumea se grăbește mult prea tare. Unde? Asta nu știu, dar cert este că în toate cărțile bune timpul curge în felul său și bine ar fi ca și studiul lor să se petreacă în timpul potrivit.


ANACRONIC și-a propus să reînvie misiunea de edificare a cărții. Însă această misiune ar fi de la bun început sortită eșecului, dacă nu am avea în vedere și rolul sanitar pe care trebuie să îl joace o carte în zilele noastre. Așa că întregul nostru proiect editorial țintește simultan restabilirea coordonatelor unei tradiții și demitizarea idolilor modernității. Cărțile Anacronic sunt alese cu grijă și cu intenția de a forma o colecție, o veritabilă bibliotecă pierdută. Le găsiți pe Magazin Anacronic.

banner-articol-wallstreet

Articole similare

One Comment;

  1. A.D. said:

    D-le Ceausescu,

    Programul Bologna are standardele pe care le vedeti. Este o creatie marxista ? Deschideti manualele dinainte de ’89 (chiar daca nu erau creatii marxiste, erau acceptate), sa vedeti diferenta!

    Standardele capitaliste le gasiti bine exemplificate la http://www.wisemath.org – inclusiv un profesor universitar entuziast (membru cofondator), care preda inmultirea cu 9 la TV, parintilor.

    winnipeg.ctvnews.ca/video?clipId=588162

    Cand ajunge capitalismul la standarde “marxiste”, mai discutam.

    Multumesc.

    A.D.

Comments are closed.

Top