Când a început să se refacă mănăstirea de la Moreni, puțin după 1990, acolo erau un mic cimitir povârnit și invadat de buruieni, câteva chilii pe jumătate dărâmate în care înainte fuseseră grajdurile C.A.P. -ului , bisericuța veche cu șindrilă și stăreția veche, o casă de lut cu un hol și două-trei camere în care…
Râsul bătrânelor
Într-un oraș, mersul la biserică, pe lângă impulsul intim, sufletesc, are și o importantă componentă colocvială. După slujbă oamenii mai stau de vorbă, profită de vremea frumoasă, plimbă cărucioarele cu copii și, în general, pornesc vioi și ancorați în realitatea lui hic et nunc spre casă. În jurul bisericilor de oraș sunt spații verzi, locuri…
Nea Ion și cerul înstelat deasupra lui
La o casă distanță de mine trăiește de o viață nea Ion. A fost un gospodar pe cinste, genul ăla priceput, mâini de aur, despre care se spune că știe să facă și ochi de om. În copilărie fugeam de acasă ca să mă joc cu cele trei fete ale lui, dar fericirea dura…
Toamna încep iarmaroacele și se coc strugurii
Vasilca, bunica mea dinspre mamă, s-a născut într-o casă în care au crescut unsprezece copii. Prima iubire- și nimeni nu a știut vreodată dacă nu cumva a fost și ultima- a fost un flăcău din sat, Neculai, cam de o seamă cu ea, care a și luat-o de nevastă pe la 18 ani. La mai…