Investiția publică în infrastructură: „o oportunitate de aur” pentru FMI, o țeapă pentru populație

Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan

Profesor universitar de economie, autor al site-ului Logica Economică (www.logec.ro).
Bogdan Glăvan

Ultimele postari ale lui Bogdan Glăvan (vezi toate)

FMI a început să facă apologia investițiilor publice:

“În contextul actual este o oportunitate de aur pentru a crește investițiile publice în infrastructură în țările care au nevoie. În multe țări dezvoltate economia încă stagnează iar rata dobânzii este la un nivel istoric de jos – ceea ce înseamnă că o asemenea investiție aduce câștiguri mari.”

Normal, la ce să te aștepți de la economiști angajați la stat? Să facă apologia statului, ce altceva să zică?! Paragraful de mai sus conține atât de multe erori încât trebuie făcută o listă.

1. Care sunt țările care au nevoie? Cum stabilim cine are nevoie? Păi, simplu, chemăm experții de la FMI! Dar de ce să-i mai chemăm, stabilește direct fiecare guvern cât vrea să cheltuie și cu asta basta. Nevoia e definită din pix.

2. Dacă economia stagnează ce legătură are asta cu cheltuielile publice? Creșterea cheltuielilor publice nu face decât să crească datoria statelor, deja aflată și ea la un nivel istoric.

Debt

Deci trebuie să presupunem că investiția în infrastructură va genera o creștere a PIB astfel încât raportul datorie/PIB să scadă. Dar cum să crească producția dacă statul consumă mai multe resurse? Aceasta este întrebarea cheie. Fie că se îndatorează, fie că tipărește bani, este vorba de un transfer de resurse, dinspre sectorul privat către stat. Poanta este că autostrăzile nu se fac cu cifre, ci cu nisip, beton, asfalt, muncitori, contabili, camioane etc. Adică cu resurse naturale, cu forță de muncă și cu capital. Dar noi trăim într-o lume marcată de raritate – aceasta este lecția învățată de orice student în primul curs de microeconomie! Iar dar dacă sectorul privat sărăcește – căci de la el extrage resurse statul – doar nu de la klingonieni – atunci cum să producă mai mult? Dah… Normal că nici un keynesian rezervat ca Mankiw nu e convins și face mișto de propunerea FMI. Și dacă nici măcar keynesienii ponderați nu înghit asemenea gogoși, vă dați seama ce socialiști hard core conduc acum FMI? De fapt, știți.

3. De ce stagnează economia? Așa, întâmplător, ca să dea un rost FMI-ului sau guvernelor? Evident că nu. Economia stagnează tocmai datorită datoriilor mari. Cine este nebun să mai investească ceva câtă vreme investițiile sale trecute s-au dovedit neproductive, iar acum este păsuit de bănci… care la rândul lor sunt salvate pe banii întregii populații? Cine este nebun să investească când aceiași tehnocrați socialiști vorbesc de confiscarea economiilor din bănci, a fondurilor de pensii, de creșterea impozitării? Nimeni. De asta stagnează economia. Până nu se face curățenie nu are cum să pornească.

În paranteză fie spus, pe cei mai talibani dintre keynesieni, adică pe economiștii socialiști, nici nu-i interesează să crească economia. Ei sunt sinceri și recunosc că vor un nou bubble. Mie de asta îmi place de Krugman, fiindcă omul e autentic.

4. De ce este rata dobânzii zero? Cumva s-a modificat preferința socială? Nu, rata dobânzii este zero fiindcă așa au hotărât politicienii din băncile centrale. Nu am decis eu cât este rata dobânzii, ei au decis. Din punctul meu de vedere rata dobânzii este minim 5% (real), pentru mai puțin de atât nu sunt dispus să creditez pe nimeni, nu-mi asum nici o investiție, mai bine consum tot sau mă refugiez către active care își păstrează valoarea pe termen lung. Am explicat aici de ce goana după o rată negativă a dobânzii este o aberație. Acum, normal că dacă rata dobânzii ar fi zero pe bune, ar fi posibile orice investiții, precum cele de infrastructură. La o rată a dobânzii zero capitalul tinde spre infinit. Dar așa ceva nu există, capitalul este limitat, trăim într-o lume marcată de raritate, revin la ce spuneam la punctul 2. Dacă rata dobânzii ar fi zero pe bune, atunci nimeni nu ar pune nici un preț pe ziua de azi, nu ar mai consuma deloc, ar prefera să amâne orice acțiune la nesfârșit (orice acțiune presupune consum de resurse). Ar economisi la infinit fiindcă i-ar fi indiferent între un măr azi și un măr mâine. Dar, repet, așa ceva este o ficțiune. De fapt, este mai rău decât o ficțiune, pentru că creierul uman nu ar putea concepe nici măcar un scenariu de film SF cu această temă. Noi oamenii suntem setați să trăim cu raritatea. Dobânda (preferința pentru prezent) este o trăsătură naturală a acțiunii umane. Și asta înseamnă că guvernul mă forțează la un sacrificiu atunci când îmi ia resurse de la gură ca să construiască el autostrăzi în 1-2-3… 15 ani. Rata dobânzii zero este echivalentă cu un tun dat în buzunarul cetățeanului; un jaf de la toți cei care vor să economisească. Înțelegeți acum schema? Mai întâi reduc dobânda, deci vă iau banii, după care cheltuie pe infrastructură via emisiune de bonduri cu randament zero, deci umflă buzunarele clientelei politice care toarnă asfalt! PIB, datoria ș.a. sunt doar indicatori statistici, pe nimeni nu interesează asta, guvernanții sunt preocupați de redistribuție. Ce credeți, că ei candidează din altruism? Și oricum, la cât i-a costat campania… La sfârșitul zilei majoritatea populației este mai săracă, dar ei, băieții deștepți, sunt mai bogați. Mai contează ce s-a întâmplat cu PIB?!

Oameni buni, să fim serioși. Pe timpul lui Ceaușescu tovarășii credeau că dacă construiești oțelării și torni beton crești nivelul de trai. Chiar așa se măsura nivelul de “bunăstare materială”, în tone de oțel pe cap de locuitor, de parcă oțelul putea să înlocuiască televizorul, mâncarea, timpul petrecut cu copiii etc. Normal că nu putea să le înlocuiască. De asta au introdus rațiile de mâncare. În asta a constat “economisirea forțată”. Și unde am ajuns? Nicăieri. Ei bine, exact asta vor să facă acum, să mai toarne un rând de beton, să mai pună niște borduri, să mai sape un Canal… eventual suspendat și să-l numească Canalul Ultimul Răcnet, și toți hipserii spălați pe creier să sară în sus de bucurie. Să aplaude ca de 23 august, pe timpuri. Exact acolo ajungem dacă refuzăm să vedem ce vor să facă de fapt aceste tinichele de politicieni.

Publicat iniţial pe Logec.ro

Articole similare

Top