Ninel Ganea
Ultimele postari ale lui Ninel Ganea (vezi toate)
- Divizia și omul C.A. Rosetti - 4 septembrie 2018
- Cruciații modernității - 25 mai 2018
- Educația de acasă a lui Dostoievski - 18 aprilie 2018
Cine nu are lupta împotriva terorismului trebuie să fie mulțumit cu ofensiva împotriva corupției. Sunt angajate emoții colective, drame personale și soluții catastrofale, cu singurele consecințe notabile îngrădirea tot mai rapida a libertății personale și pauperizare generală. Despre cauze nimeni nu dorește să discute cu seriozitate deoarece ideea fundamentală rămâne aceea a unor arhangheli cu epoleți, coborâți de nicăieri pentru a curăța România de putregaiul corupției. Însă lumea are soluții, iar caracteristica lor generală este că împing lucrurile într-o direcție cât mai totalitară cu putință.
Tehnica folosită este vicleană, deoarece sub paravanul anticorupției se hrănesc resentimentele populare și se elaboreaza o legislație draconică. De bună voie și nesiliți de nimeni, ba chiar cu entuziasm, “oamenii își pun singuri ștreangul de gât”, ca să reiau vorba amicului meu C., se aruncă apoi în gol, nu înainte de a răcni din toți rărunchii: “să-i ardem pe corupți, să li se confiște toata averea”.
Propunerile de modificare ale noului Cod de Procedură Fiscală sunt un exemplu elocvent. Conform prevederilor inițiale, se va trece la o supraveghere generalizată a tuturor persoanelor care dețin un cont, prin realizarea unei baze de date proprii a ANAF. “Instituțiile de credit au obligația să transmită lunar, în mod automat, organelor fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, toate rulajele și/sau soldurile conturilor deschise la acestea”. Un pasaj nefericit? Nicidecum… Șeful ANAF a declarat, recent, că în cel mult doi-trei ani instituția sa îi va determina pe toți contribuabilii să-și plătească obligațiile bugetare până la ultimul leu. Dar acest obiectiv nu se poate realiza fără controale din ce in ce mai apăsătoare, fără puteri mai mari pentru instituțiile de supraveghere și fără să genereze corupție suplimentară. Care va trebui apoi combătută cu noi reglementări infernale, noi campanii de eradicare a fenomenului și o iresponsabilă isterie generală. Lumea se entuziasmează când “marii hoți sunt prinși”, fără să ia în calcul recomandările premierului pentru inspectorii fiscali: “Și cea mică e importantă, dar există evaziune mare în România – la accizele la combustibil, la alcool, la tutun…pe urmă puteți trece la micile tarabe (s.n.)”.
Nu doar ANAF are pretenții de Big Brother asupra indivizilor. Agenția Natională de Integritate (ANI), o instituție născută din spuma luptei anticorupție, încearcă să impună declarațiile de avere personale pentru a combate mai cu folos corupția. “Până când nu vom avea o evidență a tuturor cetățenilor privind averea, nu vom avea un sistem eficient de confiscare a prejudiciilor provocate prin fapte de corupție”, a argumentat măsura secretarul general al ANI, Horia Georgescu. După această logică, fiecare individ ar urma să facă o mărturisire completă a veniturilor, proprietăților și a altor valori deținute, căci altfel “sistemul” nu poate combate și nu poate trece la confiscări. Și apoi, ca să reluăm argumentul naziștilor și comuniștilor, dacă n-ai nimic de ascuns, n-ai de ce să te temi.
În aceeași logică specială a confiscărilor, Monica Macovei s-a distins ca una dintre cele mai înfocate avocate. “Pornim de la o condamnare penală pentru că te-a prins pentru trafic de droguri, dar te-a prins pentru 1000 de euro. Te trimite la închisoare, nu știu, 2 ani și iți confiscă 1000 de euro. Cu confiscarea extinsă, iți confiscă și toată averea nejustificată, inclusiv de la terții la care ai vândut sub prețul pieței sau cărora le-ai donat bunuri”, afirma fostul ministru al Justiției. ONG-urile dedicate luptei împotriva corupției fac apel la experiența SUA, acolo unde există o masură similară, doar ca ăsta e doar un studiu de caz printre altele și nici măcar unul fericit, dacă e să ne uităm pe lista interminabilă de abuzuri rezultate de aici. Dar dacă picăm de acord asupra inevitabilității unor victime colaterale și asupra calculelor utilitariste, atunci putem să închidem ochii la derapaje.
Despre interceptările numeroase, ascultările ilegale și prezența ubicuă a ofițerilor acoperiți în rândurile mass media și ale societății civile s-a vorbit atât de mult, încât oamenii au ajuns să fie impăcați cu situația și să accepte lucrurile așa cum sunt. Și în această situație, anticorupția nu se poate face fără intervenții drastice, altfel am risca să picăm în anarhie, după cum a avertizat șeful unui serviciu de informații.
Astfel, bugetele instituțiilor de control se măresc, personalul crește, iar competențele se amplifică. Unde se concentrează puterea, apare corupția, iar ciclul urmează să fie reluat în aceleași condiții, singura constantă fiind strivirea individului în menghina nemiloasă a statului.
Deloc paradoxal, niciunul dintre remediile avansate (supraveghere și control) nu ia în calcul, nici măcar superficial, rădăcinile fenomenului. Se presupune cumva că există o iraționalitate a indivizilor, care nu au altceva mai bun de făcut decât să iși riște prostește libertatea. ”Mi-e greu să explic de ce persoane care se știu vizate de DNA continuă să comită fapte penale. Se știe că DNA e cu ochii pe toate contractele și totuși se cere și se dă mită în continuare”, declara șefa Direcției, într-un interviu. Însă structura instituțională și fiscală a țării dau seama destul de bine pentru corupția endemică și recomandă, în același timp, soluțiile rentabile. În fond, pentru a putea trata o boală ai nevoie, în primul rând, de un diagnostic corect. Tratamentul necesar (și) aici este reducerea dimensiunilor statului (scade traficul de influență, abuzul în serviciu, mita, etc) și micșorarea drastică a fiscalității (pentru a combate evaziunea fiscală). Nu se rezolvă toate problemele, dar există măcar o șansă de insănătoșire doar din eliminarea unor stimulente pentru corupție. Altfel, așteptările sunt complet nerealiste…
Articol publicat inițial pe Karamazov
FOTO: krmg.com
