Florin Rusu
Ultimele postari ale lui Florin Rusu (vezi toate)
- Rashorom sau România statului bine ascuns - 15 decembrie 2017
- Statul ascuns din spatele democrației discursive - 9 ianuarie 2017
- De ce ajung în frunte cei mai răi – varianta evoluționistă - 26 august 2016
Laicizarea societății moderne a adus cu sine o intoleranță din ce in ce mai manifestă împotriva comunităților religioase. Cu toate acestea, până și cei mai atei “iubitori ai libertății” ar trebui să le fie recunoscători acestora, pentru că, cel puțin juridic, lupta cea mai aprigă împotriva excesului de impozitare și reglementare al statului modern este purtată în prezent (în special in SUA, dar nu numai) de astfel de comunități.
Amish-ii sunt cel mai bun exemplu. Concepția lor despre stat este extrem de complicată și paradoxală pe alocuri (despre ea promit să scriu în altă zi). Pentru a simplifica însă, atitudinea amish-ilor față de stat poate fi rezumată drept un permanent conflict între Regatele politice ale acestei lumi, bazate pe forță și coerciție, și Regatul spiritual al lui Dumnezeu, construit pe suferință și iubire. Deși recunosc legitimitatea Regatelor lumești (numai cea formală însă, nu și cea substanțială), amish-ii cred că, în calitatea lor de cetățeni ai Regatului spiritual, nu pot participa la acțiunile coercitive în care se angajează guvernele.
Dar de ce ar trebui iubitorii libertății, chiar și atei, să le fie recunoscători amish-ilor? Pentru că, începând de la standardele de calitate aplicate alimentelor sau obligativitatea educației publice până la recrutare sau interdicția de a munci aplicată copiilor, aproape toate prevederile statului bunăstării modern au fost subiectul unui conflict (juridic) aprins între stat și amish-i.
Dar cine sunt amish-ii? Aceștia formează o societate închisă extrem de pașnică (în anul 2000 număra aproximativ 200.000 de membri), lucrează pământul tot cu caii și plugul, și nu cu tractoare. Ei refuza să folosească energia electrică și mare parte din tehnologia modernă. Tot ce produc, produc mai mult pentru autoconsum. Ei se aseamănă în mare parte lui Moromete. Însă ca și Morometele nostru, nici ei nu scapă de Jupuitu, „agentul de urmarire cinstit, adica prost” al IRS.
În 1956, amish-ul Valentine Byler avea, potrivit IRS, restanțe la plata asigurărilor sociale pe ultimii patru ani. Un total de 308,9 dolari, cu tot cu penalități. Întrebat care este motivul pentru care nu a platit birurile, amish-ul le-a explicat agenților IRS că religia îi interzice, pentru că membrii comunității sale se intrajutorează reciproc și că niciodată, timp de trei secole, nu au apelat la pomenile statului american. Taxele sunt obligatorii, au afirmat oficialii IRS. Păi taxele da, dar nu asigurările, le-a replicat cu blândețe Byler. Contribui doar dacă intenționezi să benficiezi de serviciile sociale ale statului. Nu poți să plătești ceva de care refuzi să beneficiezi. Amish-ii consideră ca e de datoria membrilor familiei, ai comunității să ofere aceste servicii, fie ca este vorba de îngrijirea la bătrânețe sau de serviciile medicale. Supărați, inspectorii au plecat și au încercat să-i blocheze contul din bancă. Numai că, spre surpriza lor ignorantă, Morometele amish nu avea așa ceva. După ce inițial a refuzat să se prezinte la audierea în procesul pe care IRS i l-a intentat, Byler a fost adus cu forța în fața unei curți din Pittsburgh. Cand a auzit despre ce este vorba, judecătorul a clasat cazul, răstindu-se la inspectorii IRS: „Nu aveți nimic mai bun de făcut decât să-l luați cu forța de la muncile câmpului pe acest om pașnic și să-l târâți prin tribunale?”. Cu toate acestea, pe 18 aprilie 1961, pe când se afla la muncile câmpului, Byler a fost nevoit să asiste neputincios (religia îi interzice orice manifestare violentă, chiar dacă e în legitimă apărare) la confiscarea de către IRS a trei dintre cei șase cai pe care îi deținea. Aceștia au fost scoși la vânzare. Comunicatul IRS este edificator: „Domnul Byler nu deținea niciun cont bancar necesar recuperării prejudiciului adus statului. S-a decis adoptarea măsurii celei mai drastice”.
Cu toate că sunt împotriva oricărui act care ar fi semănat cu a riposta, amish-ii au decis să angajeze un avocat pentru a-și apăra cauza. Presa a avut și ea un rol important în sensibilizarea opiniei publice cu privire la nedreptatea care li se făcea amish-ilor. Într-un articol intitulat „Statul bunăstării a luat-o razna”, „New York Herald Tribune” se întreba retoric: „Ce fel de «bunăstare» e aceea în numele căreia i se confiscă unui fermier caii (mijlocul lui cel mai important de trai, din moment ce refuza să folosească tractorul) în mijlocul sezonului de arat, pentru a obliga o întreagă comunitate să plătească pentru niște «beneficii» pe care nu le dorește și de care nu are nevoie, și care le încalcă flagrant principiile religioase?”.
Rezultatul: în cele din urmă, amenințat cu un proces la Curtea Supremă, care ar fi pus în pericol întregul sistem de asistență socială, în anii ‘60, Senatul american a decis să introducă un amendament în Codul Fiscal prin care grupurile religioase care nu doresc să beneficieze de serviciile sociale ale statului să fie exceptate de la plata contribuțiilor.
Publicat inițial pe Karamazov
FOTO: Andrew Dallos/Flickr
