Ce aveți cu CAR-ul Bisericii netoților?

Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan

Profesor universitar de economie, autor al site-ului Logica Economică (www.logec.ro).
Bogdan Glăvan

Ultimele postari ale lui Bogdan Glăvan (vezi toate)

În presă a fost criticată recent ideea anumitor Mitropolii de a-și înființa CAR. Și, profitând de incultura generală, anumiți “făcători de opinie” îndeamnă lumea să opună orice formă de comerț Bisericii.

Să ne înțelegem, ce este un CAR? O formă nițel mai sofisticată a roții care se practica în întreprinderi pe timpul comunismului și care pe alocuri se mai întâlnește și azi. Roata este o schemă de într-ajutorare, la care oamenii iau parte voluntar. Fiecare cotizează cu o parte din salariu, urmând ca la un moment dat să aibă dreptul să împrumute de la cazanul comun astfel creat o sumă echivalentă cu câteva salarii. După care pune la loc „banii de roată” și altuia îi vine rândul să beneficieze de dreptul de a trage o tranșă consistentă. Pe vremea când părinții mei lucrau (azi sunt pensionari), „făceai o roată” și îți puteai cumpăra frigider sau mobilă.

Roata are efectele economice benefice. Stimulează economisirea și acumularea de capital sau pur și simplu vine în sprijinul celor care au nevoie de bani într-un moment mai dificil din viață. Rata creditelor neperformante este practic zero, deoarece monitorizarea debitorilor este extrem de ușor de realizat. În plus, hazardul moral este inexistent deoarece fiecare este conștient de faptul că neplata datoriei nu te face doar rău platnic – așa cum zic băncile – ci hoț, în cel mai precis sens al termenului; banii împrumutați sunt banii oamenilor, ai colegilor și prietenilor tăi, nu ai unei entități abstracte.

CAR este o roată pe scară mai largă, organizată profesionist. Depui cerere de adeziune, ești membru, cotizezi, aștepți să-ți vină rândul să iei un credit care este de 3-4 ori valoarea fondului acumulat. Între timp câștigi o dobândă la fondul acumulat, iar când te împrumuți plătești dobândă. Esența acestei instituții poate fi exprimată în câteva cuvine:

„CAR-ul este al oamenilor. Fiecare bucăţică, inclusiv sediul. Dacă oamenii se retrag din CAR intrăm în lichidare”.

Ce spune Adrian Vasilescu:

„CAR-ul e o cooperativă în care toţi membrii care sunt înscrişi cotizează, primesc dobânzi, dar în acelaşi timp CAR-ul e o variantă complexă a roţii ţiganului, în sensul că cei care cotizează la un moment dat pot să acceadă la un împrumut la CAR. Un CAR nu e la fel de operativ ca o bancă clasică. Nu te înscrii astăzi şi primeşti mâine împrumutul. CAR-ul e o şansă pentru cei care nu mai au acces la bănci pentru că sunt împrumutaţi deja, ori nu au bonităţile necesare pentru a fi selecţionaţi drept clienţi ai băncii. De asta este şi încurajată această formă de împrumuturi. În toate ţările Europei există CAR-uri. Dacă ar dispărea CAR-urile, oamenii nevoiaşi ar pierde o sursă de finanţare”.

CAR-urile sunt IFN-uri, sunt supravegheate ca atare de BNR, sunt scutite de taxe.

Reprezintă CAR-urile o concurență pentru bănci? Parțial da – și este foarte bine că se întâmplă așa. Formele cooperatiste (voluntare) de economie și credit sunt binevenite într-o economie ca a noastră, care are mare nevoie de stimularea economisirii și de acumularea de capital. Sistemul financiar-bancar contemporan distruge înclinația către economisire prin rate ale dobânzilor real-negative și prin promovarea excesivă a creditului multiplicat artificial grație principiului rezervelor fracționare. A propos, cât de ironic este ca Moise Guran să atragă atenția că în spatele CAR-urilor se ascunde uneori o schemă piramidală (adică niște hoți) în vreme ce băncile însele funcționează pe un principiu asemănător?! O întreagă industrie a propagandei îi învață astăzi pe oameni obiceiul prost al îndatorării, al cumpărăturilor pe credit. Prin contrast, roata sau CAR-ul este mai degrabă o schemă de într-ajutorare. În acest caz trebuie să economisești cu scopul de a lua mai târziu „un ban grămadă”. Când faci o roată ca să îți cumperi mobilă se cheamă că ai economisit deja, nu este ca atunci când cumperi pe credit și urmează să economisești de atunci încolo pentru a plăti contravaloarea bunului achiziționat. În cazul CAR poți să împrumuți mai mult decât ai economisit, dar și acolo fondul acumulat trebuie să reprezinte 30% din valoarea creditului.

Reiffeissen a fost la origine o astfel de asociație cooperatistă, organizată în beneficiul țăranilor săraci, foști iobagi. Puțini bancheri credeau la acea vreme că acest segment al populației poate fi creditat cu succes, dar istoria a demonstrat contrariul.

Iată că și Biserica devine interesată de organizarea unor astfel de instituții. Vestea este excelentă, mai ales că Biserica a jucat în mod tradițional rolul de a întări coeziunea comunităților. Trebuie să fi îngust la minte sau în solda intereselor financiar-bancare ca să ataci această instituție. De ce să nu-i învățăm pe tineri să economisească, de ce să nu facă Biserica CAR? Este mai bine oare să prăpădească banii băncile (20-30% credite neperformante), este mai bine să ajungem o nație de tineri înglodați în datorii (precum în SUA)? Unii ar zice ca da, n-am nici o îndoială.

Publicat inţial pe Logec.ro

Articole similare

Top