Săptămâna în bucăți. Turcia sau când anticorupția ține loc de execuții

Ninel Ganea

Ninel Ganea

Membru asociat al Institului Ludwig von Mises România, a studiat filozofia la Universitatea Bucureşti şi ştiintele politice la SNSPA. Fost jurnalist, el a scris în ultimii ani pentru portalul Karamazov (www.karamazov.ro), iar in prezent lucrează într-o firmă de comunicare şi relaţii publice.
Ninel Ganea

Ultimele postari ale lui Ninel Ganea (vezi toate)

Pentru cine are urechi de auzit și ochi să vadă, în România, Turcia reprezintă un studiu de caz exemplar pentru cum se aplică idei ca “democrație”, “anticorupție”, “stat de drept”, “parteneriat strategic”. Mai multi ziariști, apropiați rețelei conduse de predicatorul islamic Fethullah Gullen, au fost arestați la Istanbul, iar oficialii europeni și americani au criticat operațiunile poliției și pe președintele Turciei, Recip Erdogan, cel numit, nu demult, de Barrack Obama drept unul dintre “cei cinci prieteni pe care îi are în politica internațională”. Dacă, însă, știrea nu este pusă în contextul potrivit, e greu de înțeles ceva. Gullen deține în Turcia, Caucaz, Asia Centrală și SUA o rețea de școli islamice foarte influentă, iar organizația sa valorează peste 25 de miliarde de dolari. Ca să nu lungim povestea fascinantă a lui Gullen, pe care o puteți citi aici, vom spune doar că rețeaua sa este un paravan pentru CIA. În urmă cu patru ani, în urma unui conflict între Erdogan și Gullen, mai mulți politicieni, oameni de afaceri și ofițeri superiori apropiați lui Erdogan au fost arestați sub acuzații de corupție, iar lumea a perceput operațiunea ca fiind coordonată din afara Turciei. În replică, Erdogan a trecut la masuri împotriva lui Gullen, ceea ce a echivalat cu o sfidare a CIA. Consecința imediată a fost că presa democratică din Occident i-a aplicat etichete infamante, iar politicienii vestici, până atunci mari admiratori ai originalei democrații turcești, au declanșat un razboi rece. ONG-urile s-au pus în acțiune și peste noapte au apărut mișcări de stradă pentru parcul Gezi, cu aceleași figuri ca în Maidan sau în alte părți unde “democrația” a triumfat. Erdogan nu s-a lăsat intimidat și, pe fondul susținerii populare, a trecut la contraatac. Anul trecut, în decembrie, premierul a declarat că, în cazul în care țara sa va fi primită în Organizația pentru Cooperare de la Shanghai, Turcia va renunța la integrarea europeană, asta după ce autorizase cumpărarea de rachete chineze în valoare de 3,4 miliarde de dolari. Apoi, apropierea de Rusia și de Vladimir Putin i-au consfințit soarta lui Erdogan care, în acest moment, se luptă cu dinții pentru supraviețuirea sa politică și fizică. Arestările jurnaliștilor apropiați lui Gullen (CIA) sunt doar ultimul episod din această bătălie, în care, probabil, va urma capitolul destabilizare 2.0.

*

Un sondaj realizat recent în SUA relevă că aproape 60% dintre americani aprobă torturile folosite de serviciile de securitate în interogatorii. Informația este relevantă pentru stadiul de îndobitocire la care a ajuns populația din tarâmul celor “liberi și curajoși” sau de aiurea, precum și pentru eficiența programului de spălare pe creier prin televiziune. Jurnalistul Glenn Greenwald a remarcat că în toate discuțiile despre torturi purtate în media lipsesc cu desavarșire tocmai victimele ca persoane concrete, ceea ce face ușoară dezumanizarea lor. Chiar și așa, știrea are toate motivele să iți dea frisoane, fiind un etalon elocvent al barbariei în care trăim.

*

Rusia se confruntă cu o criză economică de proporții ca urmare a scăderii prețului la petrol. Bugetul guvernului, construit pe baza veniturilor obținute din vânzările de resurse, este amenințat, astfel că, în încercarea de a limita consecințele negative, s-a trecut la devalorizarea rublei. Doar că lucrurile s-au degradat mai rapid, ceea ce a determinat banca centrală să mărească dobânda și să intervină pe piață pentru a stopa prăbușirea monedei naționale. În pofida calmului arătat de Vladimir Putin, situația nu arată prea bine, iar președintele a afirmat că vor urma doi ani grei iar economia trebuie diversificată. În plan mai general, experimentul rusesc este o lecție pentru toți cei care încearcă să ocolească legile economice. Protecționismul cultural nu este suficient, iar bunele intenții nu țin loc de de stiință.

*

Orașul Sfântul Gheorghe a decis să reducă taxele locale și, în unele cazuri, să le suspende, pur și simplu, datorită creșterii veniturilor. Vestea poate fi privită ca o ilustrare destul de bună de luat în calcul când vine vorba de beneficiile descentralizării. Să presupunem doar de dragul argumentației că orașele și, în general, comunitățile locale ar avea posibilitatea să regleze nu doar nivelul taxelor locale, ci inclusiv pe acela al impozitelor pentru firme și indivizi, sau chestiuni mai complexe precum structura drepturilor de proprietate, pentru a sesiza avantajele competitiei locale. Apoi să ne gândim la viitorul tot mai probabil, în care regiunile vor fi integrate și vor avea din ce în ce mai puține drepturi și privilegii, pentru a ințelege de ce deciziile trebuie aduse cât mai aproape de indivizi. Altfel, fiecare va încerca să trăiască pe spinarea celuilalt. Problema e veche la noi și îl îngrozea deja pe Iuliu Maniu: “sistemul centralist nu a înțeles aceea ce încă pentru romani a fost un principiu elementar de ințelepciune politică: metoda de asimilare treptată, fără procedări violente, a noilor provincii, prin respectarea tradițiilor, a concepțiilor și datinilor respective, prin descentralizarea serviciilor publice (…) Aceste metode de ințelepciune politică au fost călcate în picioare față de o provincie care nu fusese, totuși, cucerită”.

*

SUA au anunțat că vor relua relațiile diplomatice cu Havana, după o perioadă lungă de ingheț. Cele două țări au fost înfățișate drept antagoniști tradiționali, însă sprijinul oferit de guvernul american revoluției comuniste a lui Fidel Castro rămâne până astăzi prea puțin cunoscut. La fel cum este ignorat și ajutorul substanțial dat comuniștilor chinezi sau bolșevicilor. Ideea că aceleași forțe manipulează “dreapta” și “stanga” rămâne greu accesibilă. Așa că e mai comod să discutăm despre “imperiul binelui” și “cel al răului”.

Articol publicat inițial pe Karamazov

 

FOTO: 99getsmart.com

Articole similare

Top