Puterea corupe. Un stat mic corupe puțin

Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan

Profesor universitar de economie, autor al site-ului Logica Economică (www.logec.ro).
Bogdan Glăvan

Ultimele postari ale lui Bogdan Glăvan (vezi toate)

Zilele acestea, în contextul discuțiilor despre corupție, este bine să ne amintim sfaturile unor intelectuali de prim rang. Gary Becker, un laureat al premiului Nobel pentru economie spunea în 1995:

„Oamenilor le place să creadă că nivelul corupției din țara lor este fără asemănare – că politicienii, funcționarii și oamenii de afaceri de la ei din țară sunt lipsiți de orice scrupule. Dar sursa corupției este aceeași pretutindeni: existența unor state mari, care au puterea de a distribui cadouri diferitelor grupuri de interese.”

Ludwig von Mises, unul dintre cei mai remarcabili economiști pe care i-a avut omenirea, afirma la rândul său:

“Nimic nu corupe mai mult o persoană decât ipostaza de a fi un braţ al legii şi de a-i putea face pe ceilalţi oameni să sufere”.

Vedem că partidele politice se acuză reciproc de comiterea unor acte de corupție. Istoria ne arată că toate au dreptate. Ascensiunea politică are drept miză câștigarea controlului bugetului de stat, adică borcanului cu miere din care se pot îndestula ulterior toți trântorii. Acesta este și motivul pentru care, în orice democrație, bugetul de stat are permanent tendința de a crește. În România el a crescut chiar și pe timp de criză, deși am tot vorbit de austeritate. Această tendință este firească, deoarece cu cât bugetul de stat este mai mare, cu atât mai rentabil este procesul politic. Iar politicienii sunt și ei niște speculanți, ca toți oamenii, cu precizarea că domeniul lor de specializare este confiscarea și redistribuția de avuție. Partidele politice vor miza întotdeauna pe bugete mai mari, pentru a avea mai multe cadouri de oferit. Și, cu cât bugetul este mai mare – cu cât statul deține mai multe pârghii de influențare a economiei – cu atât concurența pentru acapararea puterii politice va fi mai serioasă, cu atât mai mulți oameni vor abandona rândul celor care preferă să muncească și să producă pentru piață și vor îngroșa ceata celor care preferă să trăiască din impozite sau din comenzi de stat.

Corupția este o trăsătură definitorie a unui stat intervenționist. Atunci când guvernul acționează într-o direcția sau alta el inevitabil folosește resursele unora pentru a le face un bine altora. Când decide cui să dea bani sau de la cine să stoarcă resurse, statul schimbă comportamentele umane și dă naștere unui joc pervers: așa cum este și normal, populația va dori să se ferească de incidența impozitelor și, dacă se poate, să se numere printre beneficiarii cheltuirii banului public. Unii vor mitui pentru a face evaziune fiscală, alții vor mitui pentru a prinde o licitație publică sau un contract cu dedicație; unii vor da ciubuc pentru a fi lăsați în pace, alții vor investi în cumpărarea unui loc în Parlament.

În România, corupţia este endemică. Ea nu ţine în principal de moştenirea culturală sau de mentalităţi – altminteri nu am putea explica de ce milioane de români renunţă la practicile asociate corupţiei imediat ce trec graniţa și ajung în țări mai capitaliste. Corupţia ţine de mediul instituţional românesc, mai precis de sufocarea vieţii sociale prin reglementarea a tot ce mişcă, de centralizarea puterii economice în mâinile statului. Atunci când ești pe locul 134 în lume la povara fiscală (spune Banca Mondială), nu trebuie să te miri de nivelul corupției: într-o asemenea țară afacerile cinstite au un cost aproape prohibitiv. Corupţia este oricând şi pretutindeni un rezultat al instituţiilor paternaliste şi al intervenţionismului. Nu există cale mai directă şi mai eficientă de a elimina corupţia decât combaterea statolatriei și neutralizarea centrilor nervoși ai intervenționismului guvernamental. Şpaga dată profesorului sau doctorului, va dispărea atunci când aceştia nu vor mai fi funcţionari publici, ci vor activa în instituţii private. Mita dată unui ministru va înceta atunci când guvernul nu va mai avea ce să redistribuie – adică atunci când statul va avea un rol foarte mic în societate. Cumpărarea unui loc în Parlament va dispărea atunci când descentralizarea va fi implementată cu adevărat – adică atunci când puterea politică va fi adusă aproape de cetățean.

Foto: mechtild.livejournal.com

Articole similare

Top