Fără frică, despre educația sexuală obligatorie în școli

Provita Media

Provita Media

Asociaţia Provita Media promovează valorile pro-vita în România. Principiul suprem al Asociaţiei este protejarea şi respectarea copilului nenăscut, respectarea demnităţii omului de la concepţie până la moartea sa naturală.
Provita Media

De câteva luni bune, în societatea românească se discută din ce în ce mai intens despre educația sexuală obligatorie în școli. Ţările din Occident, care au introdus de câteva decenii bune doar opțional această materie, culeg astăzi roadele dezamăgirii, încercând să revizuiască drastic programele îndrăzneţe de educație sexuală. Statisticile medicale ale acestor țări, după atâţia ani de predare intensă a educaţiei sexuale, nu arată nicidecum o îmbunătăţire a situaţiei. Dimpotrivă, arată o creștere a bolilor cu transmitere sexuală la tineri, sarcini mai multe la adolescente, o creștere a vulnerabilităţilor emoționale și a bolilor psihice. Toate aceste situații pornesc de la ideologia libertinismului, indusă subversiv de acest tip de educație sexuală.

În România există organizații și oameni care se zbat să impună normativ, prin instituțiile statului, o asemenea viziune. Se zbat să introducă astăzi în școli un program, o materie obligatorie, ce nu ar face decât să producă confuzii copiilor, să distorsioneze relaţiile părinţi-copii şi copii-şcoală şi să impună anumite viziuni despre sexualitate. Este vorba de programul „Sexul vs. Barza”, ce stă de-a gata să intre cu forța în școlile noastre. Dezbaterile agresive din mass-media și presiunile pentru promovarea acestui program nu mai încetează de câteva luni, semn că organizațiile care l-au conceput au primit „undă verde” de la autorităţi şi că-l pot introduce foarte curând ca materie obligatorie în școli.

Ca argument împotriva acestor presiuni ideologice, ce aduc pe val tema educației sexuale în media sau în învăţământul de stat, susținem că, în primul rând, părinţii sunt cel mai în măsură să discute despre sexualitate cu copiii lor. Este evident că părinţii sunt responsabili de copiii lor și ei știu ce este mai bine pentru ei. În general, părinţii sunt cei care îşi cunosc cel mai bine copiii. Locuind împreună, asigurându-le nevoile primordiale, îi înţeleg mai ușor și de aceea știu când și cum este cel mai bine să abordeze tema sexualităţii, o temă delicată și importantă pentru viața lor afectivă. Ei au cea mai mare contribuție în formarea și dezvoltarea psihică a copiilor lor. Așadar, atunci când vine vorba despre acest subiect, ar trebui să primeze informațiile părinţilor.

Ideea că părinţii nu au capacitatea de a gestiona chestiuni legate de sexualitate în relația cu copiii lor ține mai degrabă de o anume ideologie a modernităţii, care, în timp, s-a dovedit a fi falsă. În mod fundamental, din perspectiva reală a relației părinte-copil, părinţii sunt cei mai potriviți pentru a da soluții într-o problemă atât de importantă, care este complicată și cu impact în timp în viața unui om. Cert este că, în general, copiii ascultă de părinţii lor, fiind o comunicare emoțională, proprie stării lor. Iau serios în considerare ceea ce le spun aceștia. Cuvintele părinţilor devin ușor memorabile. Din acest punct de vedere, și apoi pentru că au o relație mult mai apropiată cu copiii lor, părinţii sunt mai capabili de a comunica astfel de informații decât profesorii. Pot discuta, deci, mai profund despre aspectele emoționale privind sexualitatea şi relațiile de iubire, subiecte care, în mediul școlii, în clasă, pot intra în derizoriu.  Este mai bine deci ca această chestiune a educației sexuale să fie lăsată în cea mai mare parte în seama părinţilor, ca ea să fie gestionată de ei, într-o comunicare personală, căci ei au toate datele să aplice până la capăt o abordare delicată.

În altă ordine de idei, prin confuzia pe care o creează copiilor, tipul de educație sexuală promovat de programul „Sexul vs. Barza” ar putea dăuna sistemului de învăţământ. Adică educația de la școală ar putea intra în contradicție cu educația de acasă. Când copiii primesc semnale diferite de acasă și de la școală, informații care nu concordă, pot apărea mari confuzii de înţelegere. Contradicțiile de acest fel se accentuează mai ales în cazul în care școala promovează o viziune în contradicție totală cu viziunile părinţilor. Când părinţii le spun copiilor lor că școala greșește pe o temă legată de sexualitate, acest lucru ar putea face ca elevul să se apere mental de mediul ei, ajungând ca el să devină mai puțin implicat în procesul de învăţământ.

Pe de altă parte, părinţii acestor copii se îndepărtează de şcoală, considerând că discuția despre sexualitate într-un astfel de cadru nu este adecvată cel puțin, refuzând să se implice într-un dialog cu școala.

Dintr-un alt punct de vedere, statul nu a avut nicicând vreun rol în educația sexuală, acest lucru rămânând mereu în grija familiei. Prin urmare, statul nu ar trebui să susţină ideologii ce țin de domeniul sexualităţii. Statul menține ordinea și siguranța și oferă servicii esențiale. Educația sexuală nu se încadrează în aceste tipuri de responsabilităţi, căci ea implică abordări personale și ar trebui să fie respectată ca atare. Abordarea educației sexuale de astăzi reduce sexualitatea la cunoașterea aspectului biologic. Sunt excluse mai ales elementele emoționale ale sexualităţii. Inevitabil, se vor impune opiniile personale fie ale profesorilor cu privire la sexualitate, fie cele ale funcționarilor de stat, care stabilesc standardele de predare pentru acest subiect. În acest fel, va fi impusă întotdeauna o interpretare în educația sexuală, interpretare ce are în spate o anume ideologie.

Tema sexualităţii în evoluția copilului trebuie abordată de familie, de părinţi, sub îndrumarea lor, nu sub privirea atentă și diriguirea normativă a statului.

Publicat iniţial pe Culturavieţii.ro

FOTO: Argus Leader/AP

Articole similare

Top