Bogdan Glăvan
Ultimele postari ale lui Bogdan Glăvan (vezi toate)
- Liberalismul care îmi place. Educația - 22 mai 2018
- Dar fără stat, cine ar construi tramvaie? - 8 noiembrie 2017
- De ce cresc dobânzile, Mitică? - 11 octombrie 2017
Cohorte de economiști se chinuie să descopere cum să iasă Grecia din criză. Dar soluția politică este simplă ca apa de ploaie: liberalizarea economiei. O economie liberă, scăpată de sub povara birurilor și din chingile birocrației, crește repede. Mai concret, ce trebuie făcut? Reducerea drastică a impozitării:
Hong Kong are un impozit pe venit de 15%, nu are TVA, nu are taxe pe muncă, nici taxe pe câștigurile de capital, dividende sau moșteniri. Cu toate acestea, guvernul este în măsură să ofere toate serviciile cu care suntem obișnuiți în lumea dezvoltată, inclusiv un sistem public de sănătate, de asistență socială, de căi ferate și de educație. Guvernul nu are datorii, ci o lungă istorie de excedente bugetare.
Poate că o reformă atât de radicală este prea mult de făcut dintr-un foc în Grecia. Din acest motiv, cred că Grecia ar fi bine să rămână cu un impozit pe venit de 15% și cu TVA existentă de 23% (eventual o poate scădea). Adăugarea TVA la modelul fiscal din Hong Kong ar trebui să producă mult mai mult venit/PIB, ceea ce este important pentru Grecia, măcar în această primă fază.
Asta-i tot. TVA reprezintă o povară suficientă pentru cei cu venituri mici. De aceea aș elimina contribuțiile sociale care se ridică la 44% și toate celelalte gunoaie de impozite. E adevărat, un impozit de 15% pe venit este mai mare decât cota unică de 10% din Bulgaria, dar cred că oamenii de afaceri din Grecia vor aprecia că nu trebuie să plătească contribuțiile sociale ale angajatorului de 17,9% și pe cele ale angajatului de 12,9%, cât sunt în Bulgaria.
Ideea cotei unice este un produs al realităților americane. Când aceasta a apărut, în anii 1980, și când a fost popularizată, în anii 1990, SUA aveau contribuții sociale combinate de 12-13%. Taxa pe vânzări era impusă la nivel de stat, nu la nivel federal, și se cifra între 8-10%…
Dar, atunci când ideea cotei unice a fost adoptată de guvernele din fostele țări comuniste în anii 2000, ea a fost amestecată cu sistemul de contribuții sociale specific Europei, precum cel de 30,8% din Bulgaria, și cu taxa pe valoarea adăugată, precum cea de 20% din Bulgaria. Aceste țări au avut de câștigat economic de pe urma introducerii cotei unice; dar rezultatul nu a fost în nici un caz un mediu fiscal ideal și prietenos ca în Hong Kong. Societatea a rămas marcată de problema inechității. De ce trebuie să plătească cei mai prost remunerați salariați 30,8% contribuții sociale și, pe urmă, când își cheltuie salariul, încă 20% pe TVA, plus multe alte impozite mai mici, câtă vreme patronii plătesc doar 10%?
Bună întrebare…
De asta cred că reforma fiscală este necesară în Grecia și că toate contribuțiile sociale trebuie desființate. Angajații vor încasa imediat venituri mai mari cu 19%-52%, dacă angajatorii transferă economiile cu plata taxelor în creșteri salariale. Reforma ar fi foarte populară. Și mai important, angajații și angajatorii ar coopera fără să plătească sume uriașe guvernului. Rezultatul natural ar fi creșterea dorinței oamenilor de a lucra în sectorul privat, mai multe locuri de muncă și dispariția “crizei sociale”.
Grecii ar deveni mai bogați decât germanii. În cât timp, în 20 de ani? Mă îndoiesc că le-ar lua atât de mult, mai ales dat fiind că mii de antreprenori germani și-ar muta afacerile în mediul prietenos din Grecia.
Această soluție am propus-o (cu detalii) pentru România. La noi ar fi chiar mai ușor de implementat, deoarece veniturile bugetare ale României se cifrează doar la 32% din PIB, nu la 44% ca în Grecia. Cu alte cuvinte, la noi impozitarea este mai falimentară decât la greci, birurile sunt mai împovărătoare și eficiența fiscală este mai mică. La noi, deființarea CAS ar funcționa foarte ușor.
Știu că pare greu de crezut, dar aceasta este realitatea. Lumea nu produce decât dacă este stăpână pe roadele muncii ei. E valabil și în Hong Kong și în România și în Grecia. Dacă ignorăm acest principiu fundamental nu facem decât (1) să sponsorizăm o eternă joacă de-a șoarecele și pisica între autoritățile fiscale și contribuabili și (2) să întreținem o organizație etatistă care risipește îngrozitor resursele.
Publicat inițial pe Logica Economică
FOTO: zola-studio/Flickr
