Rod Dreher
Ultimele postari ale lui Rod Dreher (vezi toate)
- Mordor 2.0. Silicon Valley - 19 martie 2015
- St. Louis în flăcări: Probele cazului Ferguson - 26 noiembrie 2014
- Liberalii Alvy Singer - 28 octombrie 2014
Conor Friedersdorf care, apropo, a fost în general foarte critic la adresa tacticilor poliției – spune că unul dintre motivele pentru care ofițerul de poliție Wilson nu a fost condamnat au fost declarațiile inconsistente, chiar contredictorii ale martorilor. El citează declarațiile din documentele marelui juriu, apoi concluzionează:
Nu am avut încă timp să mă uit peste toate documentele eliberate de comitatul St. Louis, dar avand în vedere aceste declarații ale martorilor, pot să înțeleg de ce marele juriu ar fi avut motiv să pună la îndoială faptul că ofițerul Wilson a comis o crimă. Cel puțin unii dintre martori confirmă povestea lui. Unii care nu se contrazic. Dacă martorii de mai sus ar fi depus mărturie într-un proces penal, este greu de imaginat că un juriu n-ar reuși să aibă îndoieli rezonabile în legătură cu ce s-a întâmplat într-adevăr. Sunt sute de pagini pe care marele juriu le-a văzut. În zilele următoare, vom descoperi probabil cel puțin unele declarații ale martorilor contrazise de probele materiale. Dar pare probabil că nu vom ști niciodată ce s-a întâmplat exact în acea zi.
Un lucru pe care martorii nu se contrazic, spune Conor, este că Michael Brown s-a aplecat peste fereastra mașinii de poliție și că s-a luptat cu polițistul:
Este imposibil să știm cu siguranță ce i-a spus ofițerul Wilson lui Michael Brown sau ce a răspuns tânărul. Dar martorii l-au văzut aplecându-se peste fereastra mașinii de poliție. Au văzut un fel de luptă. Au auzit o împușcătură și l-au văzut pe Michael Brown luând-o la fugă.
Poveștile se contrazic în legătură cu ce s-a întâmplat în continuare.
Autopsia a arătat că Wilson a tras un foc de armă din interiorul mașinii sale, lovindu-l pe Brown în mâna care era în interiorul mașinii. Un medic patolog din San Francisco a analizat probele și a declarat pentru St. Louis Post-Dispatch că probele materiale indică faptul că Brown a întins mâna spre arma lui Wilson.
Deci pare de necontestat faptul că un suspect a băgat mâna în interiorul unei mașini de poliție pe când ofițerul avea un pistol în mână. Dcacă ați fi fost polițistul, ce ați fi crezut că încearcă să facă suspectul?
Dacă nu vrei să fii împușcat de poliție, nu-ți băga mâna pe geamul unei mașini de poliție și nu încerca să iei arma polițistului. Putem admite măcar că Michael Brown a făcut un lucru extraordinar de stupid? Asta nu înseamnă că ceea ce s-a întâmplat mai apoi în stradă a fost justificat (la fel cum nu înseamnă că nu a fost justificat). Dar înseamnă că atât probele materiale, cât și declarațiile martorilor susțin afirmația că primul glonț a fost justificat.
Doar dacă nu cumva credeți că suspecții ar trebui să-și poată băga mâinile în mașinile ofițerilor de poliție și să încerce să le ia armele fără să fie fie împușcați.
Ce ați fi făcut în locul polițistului?
Așa cum Conor indică, declarațiile martorilor oculari sunt inconsistente, dar cea care îl culpabilizează cel mai mult pe ofițerul Wilson – declarație a unui prieten de-ai lui Brown – este foarte departe de oricare dintre versiunile celorlalți martori.
Bineînțeles că asta nu înseamnă că cei de culoare nu sunt tratați rău de polițiști în general, cum nu înseamnă că polițiștii se grăbesc în general să facă uz armă. Dar niciuna dintre aceste păreri nu face acțiunile lui Wilson criminale în acest caz. Nici măcar demne de o condamnare. Fii atent la poveste bazându-te pe dovezi, nu pe cum crezi tu că ar trebui să fie povestea. Cu aceste lucruri a trebuit să lucreze marele juriu, format din nouă albi și trei negri, în luarea deciziei. Din New York Times:
Experți legali independenți au spus că a fost imposibil să analizeze decizia marelui juriu fără să studieze transcrierile mărturiilor, împreună cu rapoartele poliției, autopsiile și probele medico-legale care ar putea să arunce lumină asupra a ceea ce făcea domnul Brown în ultimele sale secunde: daca îl amenința pe ofițer sau, așa cum a spus un prieten care era cu el, dacă încerca să se predea.
Unii oameni care au pretins că au fost martori au declarat că domnul Brown a fost împușcat în spate, a spus domnul McCulloch (procurorul districtual), dar mai apoi și-au schimbat poveștile după ce autopsiile nu au găsit nicio rană făcută din spate. Dar alții, afro-americani care nu au vorbit public, a spus el, au declarat că tânărul l-a amenințat pe polițist.
Domnul McCulloch a promis că va risipi orice suspiciune în legătură cu justețea acțiunii penale eliberând, cu numele redactate, transcrierile mărturiilor și alte dovezi auzite de juriu.
Dezvăluirea informațiilor la care a avut acces marele juriu, secrete prin lege, este rară și domnul McCulloch a spus că va cere mai întâi permisiunea unui judecător. Dar luni, cabinetul lui a precizat că are dreptul să publice majoritatea transcrierilor, ceea ce a și făcut luni noaptea.
Să vedem ce a văzut marele juriu înainte de a hotărî dacă decizia lui da a nu-l condamna a fost sau nu justificată. Povestea pe care vrem să o credem – atât cei care îl susțin pe polițist, cât și cei care-l susțin pe Brown – nu e neapărat același lucru cu cea mai plauzibilă poveste sugerată de toate dovezile disponibile. Pe care voi nu le-ați vazut și nici eu.
UPDATE: Un cititor, fost ofițer de poliție scrie:
Oricând cineva încearcă să ia arma unui ofițer, asta e o situație de forță letală. Să-ți aperi arma este cu atât mai dificil când ești într-un vehicul. Există situații în munca de polițist când trebuie să te adresezi oamenilor din mașină și să se repeadă unul la tine și să încerce să te dezarmeze nu este altceva decât o ambuscadă. Ești într-un dezavantaj tactic, iar persoana din afara mașinii este într-o poziție de superioritate. Ar fi putut să pornească mașina și să-l târască pe puști… și ar fi fost justificat. Dacă forța letală este justificată, mijloacele de implementare nu mai contează – punct. Dacă te repezi la arma unui polițist, vei fi norocos dacă ajungi la spital și nu la morgă.
Re: ce s-a întâmplat după ce polițistul a ieșit din mașină: ofițerii sunt instruiți să poatâ trage șase focuri în țintâ într-o secunda, deci numărul de focuri trase nu mă deranjează. Continua Michael Brown să fie o amenințare letală? Aceasta este întrebarea la care ar trebui să răspundă marele juriu.
De ce sa începem un proces când nu există suficiente probe pentru o condamnare? Nu așa funcționează sistemul nostru – slavă Domnului!
Un alt cititor trimite acest pasaj din NYT:
Revoltele au început la câteva momente după ce domnul McCulloch a anunțat că domnul Wilson nu va fi condamnat pentru împușcarea lui Brown pe 9 august.
Mama domnului Brown, Lesley McSpadden, și tatăl vitreg, Louis Head, s-au alăturat protestatarilor din fața secției de poliție dn Ferguson în timp ce domnul McCulloch făcea decizia publică. Doamna McSpadden a plâns, domnul Head a strigat: “Dați-le foc!”.
UPDATE 2: Russell Moore, șeful biroului din Washington al Southern Baptist Convention, la Ferguson. Extras:
Nu am văzut încă toate dovezile pe care le-a văzut marele juriu și nu știm exact ce s-a întâmplat în acest incident de coșmar. Ceea ce știm însă este că situația de la Ferguson nu este singulară în ultimii doi ani, în cazuri în care americanii albi și negri au văzut o situație în termeni diametral opuși. Americanii albi au tendința, în sondajele publice să vadă situațiile de acest gen ca și cum ar fi izolate, ocupându-se numai de lucrurile știute, interesându-se doar dacă există sau nu dovezi pentru crimă. Americanii negri, arată sondajele, au tendința să vadă aceste crize printr-o lentilă mai mare, cea a întrebării dacă tineretul afro-american este sau nu prea des vânat și omorât in America. Indiferent de particularitățile acestui caz, această divergență ar trebui să ne arate că mai avem drum lung până la reconciliere rasială.
Unul dintre lucrurile pe care le-am învățat în ultimii ani este că absolut nimic nu provoacă mai multe scrisori de ura decât atunci când spun că prea mulți tineri negri sunt împușcați în America. De multe ori aceste scrisori de ură sunt însoțite de un soi de retorică neo-confederaționistă (n.r. termen ce descrie vederi care susțin secesiunea sudului) pe care aș fi crezut-o dispărută, cel puțin în forma ei explicită, de mult, mult timp. Sunt doar scrisori, nu fac niciun rău fizic. Nu pot să-mi imaginez cum ar fi să mă tem pentru siguranța fizică a fiilor mei. Am făcut pași mari către dreptate rasială în această țară, dar n-ar trebui să ne lăsăm înșelați. Stafia lui Jim Crow încă mai bântuie.
E adevărat și important. Este, de asemenea, adevărat și important că statisticile Departamentului de Justiție arată că 93% dintre negrii omorâți în America sunt omorâți de alți negri. Adevărat, 84% din victimele albe mor de mâna albilor; crima este în mod covârșitor o infracțiune intrarasială. Acestea fiind spuse, o analiză a Washington Post, care este de obicei ostilă declarațiilor lui Rudy Giuliani despre rasă și infracționalitate, spune în acest weekend:
Este adevărat că rata de victime și de criminali în rândul negrilor este disproporționată în raport cu totalul populației, a arătat raportul din 2011 al BSJ (Bureau of Justice Statistics). Rata victimelor negre (27,8 la 100.000) a fost de șase ori mai mare decât rata victimelor albe (4,5 la 100.000). Rata agresorilor negri (34,4 la 100.000) a fost de aproape opt ori mai mare decât cea a agresorilor albi (4,5 la 100.000), potrivit raportului.
“Pericolul pentru un copil negru în America nu este un polițist alb. Asta se va întâmpla în mai puțin de 1% din cazuri. Pericolul pentru un copil negru… este un alt negru”, a spus Giuliani. “Daca copilul meu ar fi împușcat de un polițist, aș fi foarte, foarte frustrat. Tot frustrat aș fi și dacă fiul meu ar fi împușcat de un gangster în stradă. Dar dacă șansele – ca fiul meu să fie împușcat de un gangster în stradă – sunt de 9 din 10, m-aș concentra foarte mult pe acele nouă dăți din zece.”
Giuliani a declarat ulterior pentru The Post că acel “mai puțin de un procent” a fost estimarea lui. Nu avem statistici. Totuși, este imposibil să refuzi afirmația lui Giuliani că pericolul mortal pentru tinerii negri îl reprezintă, în proporție covârșitoare, alți tineri negri.
Traducere după The Ferguson Evidence – The American Conservative
