Săptămâna în bucăţi: Alianţele contra naturii ale World Wide Fund

Ninel Ganea

Ninel Ganea

Membru asociat al Institului Ludwig von Mises România, a studiat filozofia la Universitatea Bucureşti şi ştiintele politice la SNSPA. Fost jurnalist, el a scris în ultimii ani pentru portalul Karamazov (www.karamazov.ro), iar in prezent lucrează într-o firmă de comunicare şi relaţii publice.
Ninel Ganea

Ultimele postari ale lui Ninel Ganea (vezi toate)

World Wide Fund (WWF), cel mai impunător ONG ecologist, este vinovat de alianţe contra naturii, conform documentaristului german Wilfried Huisman. Monsanto, Shell, BP, Coca Cola se află printre companiile care au finanţat WWF pentru a-şi albi imaginea şi a profita de reputaţia imaculată a organizaţiei. ONG-ul a negat acuzaţiile şi a încercat să blocheze apariţia cărţii lui Huisman în Germania dar, în cele din urmă, volumul va fi publicat săptămâna aceasta în Marea Britanie. WWF a luat fiinţă în anul 1961 la inititiativa Prinţului Bernhart al Olandei, tatăl actualei Regine Beatrix. Înainte de a muri, Prinţul Bernhart a declarat că nu a fost niciodată nazist, însă astăzi nu mai există nicio îndoială asupra apartenenţei sale la o divizie SS. Asta chiar dacă ulterior Prinţul Bernhart s-a distins în luptele contra germanilor şi în mai multe scandaluri internaţionale de corupţie, care l-au determinat să demisioneze din ONG-ul verde.  La conducerea WWF a fost înlocuit de o altă figură regală, Prinţul Philip al Marii Britanii, cel care afirma că şi-ar dori să se reîntoarcă, în cazul reîncarnării, sub forma unui virus mortal pentru omenire. Ca orice eugenist respectabil, Prinţul Philip era ecologist. Pe lângă WWF, cele două personaje astrale au fondat şi Grupul Bilderberg.

După multe frământări personale şi intelectuale, cel dintâi susţinător şi pastor al serviciilor secrete a ajuns la concluzia că sunt prea puternice. “Tentaţia este să acapereze cât mai mult control şi influenţă, de aceea va trebui imediat după alegeri să se gândească un sistem mai complex, mai adecvat capacităţii formidabile a celor două servicii, pentru ca ele să fie controlate”, a declarat preşedintele ţării, Traian Băsescu. Propunerea nu a fost primită cu ropote de aplauze din partea societăţii civile, semn că nu am depăşit stadiul în care serviciile secrete joacă un rol pozitiv în democraţie. Adversarii preşedintelui abia aşteptau să le cânte în strună, aşa că dezintegrarea lor va întârzia. Dar problema de fond persistă şi s-ar putea constitui într-o temă excelentă de dezbatere pentru studenţii facultăţilor de ştiinţe politice. Doar că, foarte probabil sub influenţe nefaste, majoritatea ar ajunge la concluzia că în fapt serviciile au puteri prea mici în faţa atâtor pericole: corupţie, terorism, Ebola, etc.

Arestările şi anchetele continuă neabătut în România. În ultimele două săptămâni au fost reţinuţi doi foşti jurnalişti, câţiva oameni de afaceri, iar un ex ministru al transportilor a primit o condamnare de doi ani. În acelaşi timp, un  val de cercetări în mai multe dosare (Microsoft, retrocedări ilegale, EADS) implică aproape întregul establishment politic. Cei obişnuiţi cu vremurile dinainte vor stoparea balamucului. Cei care se pregătesc să le ia locul, societatea civilă finanţată de guvernul SUA şi amatorii de circ perorează despre justiţie. Însă potrivit unui grup microscopic de indivizi, toată campania de arestări va duce doar la apariţia unei noi generaţii mai rapace de politicieni iar corupţia nu va fi stârpită până nu se reduc dimensiunile statului.

Săptămâna aceasta secretul bancar a dispărut în Uniunea Europeană. Ultimele redute de pe continent, Elveţia, Andorra, Monaco, Lichtenstein şi San Marino, sunt aşteptate să se conformeze până la sfârşitul anului. “Putem să credem că vor fi mult mai ambiţioase”, a afirmat comisarul european pentru taxare, Algirdas Semeta. Lupta împotriva evaziunii fiscale reprezintă argumentul principal al deciziei, iar birocraţii de la Bruxelles sunt convinşi că toată lumea le va urma exemplul legislativ. Despre drepturi, pericolul de abuz şi hipertrofia statului nu poate fi vorba. În fond, ca să reluăm un argument penibil, vehiculat şi pe la noi, dacă eşti curat nu ai de ce să te temi.

SUA au reuşit să descopere arme chimice în Iraq, dar triumful a fost umbrit de descoperirea provenienţei lor. Armele erau concepute în SUA şi fabricate în Europa în anii ’80 iar apoi livrate lui Saddam Hussein pentru a fi folosite în războiul contra Iranului, informează “New York Times”. De asemenea, 17 soldaţi americani au suferit de pe urma rănilor provocate de căutările cu pricina. Autorităţile au încercat să ascundă problemele deoarece situaţia era pur şi simplu ridicolă. “Mai întâi, guvernul american nu a găsit ceea ce a căutat de la începutul războiului, iar mai apoi a eşuat în pregătirea trupelor şi a corpului de control atunci când aceştia au descoperit propriile arme învechite”, se arată în articolul din Times. În 2003, Colin Powell a ţinut un discurs legendar la ONU în care a prezentat o mulţime de probe, toate fabricate, despre armele de distrugere în masă ale Irakului. La vremea respectivă, Washington Post nu avea niciun dubiu că asta reprezintă un casus belli. Astăzi, Powell regretă că s-a făcut de râs dar nu regretă îndepărtarea lui Saddam şi, implicit, haosul rezultat.

Articole similare

Top