Săptămâna în bucăți. Presa, câinele de pază al închisorilor CIA

Ninel Ganea

Ninel Ganea

Membru asociat al Institului Ludwig von Mises România, a studiat filozofia la Universitatea Bucureşti şi ştiintele politice la SNSPA. Fost jurnalist, el a scris în ultimii ani pentru portalul Karamazov (www.karamazov.ro), iar in prezent lucrează într-o firmă de comunicare şi relaţii publice.
Ninel Ganea

Ultimele postari ale lui Ninel Ganea (vezi toate)

Potrivit comisei de anchetă a Senatului american, CIA a folosit închisori ilegale și în România pentru a totura presupuși teroriști, printre care se aflau multi nevinovați, iar în scopul acesta au fost mituiți mai mulți oficiali pentru a facilita bunul mers al atrocităților. E oarecum de așteptat ca presa românească, veșnic credincioasă “parteneriatului strategic”, să nu sufle prea multe cuvinte despre torturile inenarabile la care au fost supuși diverși indivizi. Am putea periclita lupta antiteroristă, am face jocurile Rusiei, ne-am dezamăgi aliatul principal. Omenește e de înțeles de ce nu se insistă asupra insignifiantei știri că multe persoane au fost măcelerite, în vremuri democratice, prin România, în pușcării ilegale. Cel mai natural este să scriem ca Hotnews, undeva, pe la mijocul paginii: “Metodele CIA brutale și ineficiente”. Însă, obișnuiți cu flagelul corupției, cu periclitarea statului de drept prin mită, cu valorile democratice și DNA, ne-am aștepta ca măcar banii dați în sacoșe pentru tortură să ridice niște semne de întrebare, să-l determine pe vreun procuror-erou să declanșeze vreo anchetă, o investigație, ceva, orice… Nici vorbă, toată lumea tace vorbind de corupția baronilor locali și regii asfaltului. În fond, cum ar putea fi echivalate “devalizarea bugetului public”, “evaziunea fiscală”, “spălarea de bani” cu schingiurile unor (ne)vinovați în stabilimente încropite cu ajutorul unor politicieni și oficiali români? Nu există comparație. Statul de drept presupune victime colaterale.

*

În aceste condiții, nu e de mirare de ce tirajul combinat al “ziarelor de calitate” atinge doar 55.000 de exemplare. Explicațiile abundă, iar într-o bună măsură au de-a face și cu absența unor abordări inteligibile. Presa mainstream de la noi a devenit, în ultimii ani, biroul de informații al DNA și al serviciilor secrete. Când jurnaliști respectabili iți vorbesc despre rolul “serviciilor secrete pentru democrație” (Dan Tăpălagă) sau de faptul că serviciile secrete “au preluat practic voința de schimbare a societății și au conceptualizat-o” (Cătălin Tolontan) e limpede că media a îmbrățișat presupozițiile unui sistem opresiv, în care ascultările, supravegherile și, mai nou, torturile au rolul, vezi Doamne, de a ne feri de corupție, terorism și Rusia. Lucrul cel mai înspăimântător este că nici în alte părți lucrurile nu arată mai bine, dacă ne uităm pe sondajele Gallup sau pe această scenetă comică din Germania.

*

Scandal cât casa pe tema bugetului în scădere alocat DNA. Dreapta românească și presa liberă au condamnat imixtiunea guvernului în treburile justiției și au cerut fonduri mai mari pentru activitatea procurorilor. Însă, după cum știm de la von Mises sau de la orice alt gânditor liberal, scopul birocrației este să se perpetueze și să-și inventeze în permanență obiecte de activitate. Cu puterile conjugate ale DNA și ale serviciilor de informații se vor găsi în permanență obiective de atins: “corupție”, “terorism”, etc. De asemenea, niciunul dintre “apărătorii statului de drept” nu iși pune problema cum s-ar putea negocia tăierea unor bugete și puteri ale unor agenții gigantice, într-un viitor improbabil când amenințările, se presupune, vor fi mai scăzute. Agențiile vor inventa mereu pretexte pentru a-și dovedi importanța sau vor gasi mereu probe împotriva celui care atentează la integritatea lor. De altfel, chestiunea bugetului s-a rezolvat rapid în urma unei întrevederi între ministrul finanțelor publice și șefa DNA.

*

Într-un final, Malaezia a fost acceptată să facă parte din comisia de anchetă care investighează prăbușirea MH17 în Ucraina. Deși avea al doilea număr de victime (43), iar compania aparține guvernului de la Kuala Lumpur, în primă instantă nu s-a considerat necesară includerea Malaeziei în comisia din care făceau parte, inițial, Olanda, Ucraina, Australia si Belgia. Ambasadorul țării asiatice în Ucraina a precizat, de altfel, mai demult, că guvernului său nu i-a fost permis să ia parte la această operațiune. De asemenea, prezența Belgiei în această echipă rămâne un mister, din moment ce numărul vicitimelor provenite din această țară este de patru, mai puțin decât Indonezia și Marea Britanie, care nu au reprezentanți și de zece ori mai puțin decât Malaezia. În fine, să reamintim doar că, până în acest moment, comisia nu a stabilit nicio responsabilitate pentru doborârea avionului, deși Rusia a primit sancțiuni suplimentare pentru responsabilitate chiar în acest caz, și că în eventualitatea în care concluziile nu vor fi pe placul vreunuia dintre anchetatori, ele nu vor fi facute publice.

*

În ultimii doi ani, principala cauză a deceselor (30%) din armata americană o constituie sinuciderile, conform unui raport publicat de “USA Today”. Ca perspectivă, din 2001 și până în urmă cu un an, aproximativ 6.800 de soldați au murit în Iraq și Afganistan, în timp ce 3.000 și-au pus capăt zilelor în aceeași perioadă. Așadar, în ultimii doi ani, sinuciderea a devenit principalul agent terminator, întrecând chiar și accidentele auto, cauza numarul unu a morților in 2008. În ritmul acesta, vom avea în curând o coaliție împotriva sinuciderilor. Culmea e că un alt document prezentat de oficialitățile americane relevă că, în pofida amenințărilor crescânde din interiorul țării, ofițerii FBI căzuți la datorie în Statele Unite au pierit cu preponderență în accidente auto și nu ca urmare a unor confruntări sângeroase cu bande de ticăloși. Dintre cei 76 de angajați ai FBI decedați, 23 au murit ca urmare a unor acte criminale, iar restul pe șosele, în coliziuni. Mai mult, dintre aceștia, 14 nu purtau centuri de siguranță. De asemenea, raportul FBI admite că numărul polițiștilor uciși de criminali a scăzut în ultimii ani. Dar acest amănunt nu împiedică militarizarea tot mai accentuată și bugetele tot mai mari.

*

Locuitorii unui sat din Alpii elvețieni au decis într-un referendum local să voteze împotriva unei exploatări a aurului din zonă, care le-ar fi adus venituri considerabile. Cei 450 de locuitori ar fi urmat să impartă aproximativ 27 de milioane de lire sterline, dacă acceptau oferta unei companii canadiene, dar au refuzat. Decizia este admirabilă și de aici putem trage multe învățăminte despre rolul descentralizării. De pildă, în chestiunea gazelor de șist de la noi protestatarii, finanțați de Soros, au clamat în neștire despre dreptul la aer curat și alte povești. Însă fundamental ei se plasau pe aceleași poziții ca și exploatatorii. Toată lumea dorea un control centralizat asupra resurselor, singura neînțelegere fiind cine să conducă treburile: ecologiștii finanțati de capitaliști sau capitaliștii. Problema localnicilor nu interesa pe nimeni, deși, în aparență, lumea murea de grija lor. În altă ordine de idei, chestiunea descentralizării nu ar trebui să se reducă doar la resurse, ci ar trebui să includă inclusiv aspecte culturale (cum ar fi parada Gay, rolul educației sexuale in școli etc). Altfel, deja suntem pe drumul către tragedia comunelor.

Articol publicat inițial pe Karamazov

Articole similare

Top