Cătălina Alexa
Ultimele postari ale lui Cătălina Alexa (vezi toate)
- Stupul cu cărți - 14 septembrie 2020
- Milioane de pisici sau cum să te întorci în locul din care nu ai plecat niciodată - 31 mai 2019
- Poarta fără zăvor - 27 aprilie 2019
A apărut la Anacronic Chiuind în fântână de Carmen Cătălina Alexa prefațată de părintele Constantin Necula. O carte de povestiri, unele publicate deja aici, majoritatea noi, ce vor ramâne doar în carte. Aceasta carte n-a fost nici în planul nostru, n-a fost nici în planul Cătălinei, așa le-a potrivit Dumnezeu. Și a ieșit bijuteria raftului Anacronic. Sunt foarte buni Gatto, Sutton, Postman, Johnson, Kimball sau Dale Scott. Dar pentru a-i citi cu duhul potrivit, e musai să începi cu Chiuind în fântână. Căci duhul cu care facem, spunem sau învățăm lucrurile le face bune sau rele, adevărate sau mincinoase. Nu știu cum și l-a păstrat nestricat de asaltul modernității, dar pentru că ea l-a păstrat, putem și noi, citindu-i poveștile să-l descoperim în noi, mai mult sau mai puțin ascuns, mai mult sau mai puțin uitat. Da, mai e ceva viu acolo. Profesoara de istorie de la Vaslui ne învața să ieșim din istorie. Anacronicii nu pot rata întâlnirea cu această carte.(Anacronic)
http://magazin.anacronic.ro/produs/chiuind-in-fantana/
Scrisul cărților rămâne pentru mine o îndeletnicire de oameni care nu doar au ce spune celorlalți, ci sunt și conștienți de asta. Mie nu mi-a trecut niciodată prin minte gândul că aș putea scrie o carte, nici cu cartea în mână nu am sentimentul că eu aș fi cea care a scris-o. Nu aș putea scrie nici măcar o jumătate de pagină de ficțiune, iar a așterne pe hârtie întâmplări pe care le-am trăit la diferite vârste e ceva ce, cu siguranță, nu ar putea interesa pe nimeni, pentru că am cel mai neînsemnat parcurs biografic de pe fața pământului. De aceea, pot spune că aceasta nu este o carte, chiar dacă unii ar putea să o considere, cu îngăduință, așa. E ceva ce se găsește în chip indistinct în fiecare om, pentru că fiecare viață e croită în urma unor întâmplări doar ale ei și fiecare suflet e zidit, strat cu strat, de cei cu care a venit în contact. Doar felul în care oamenii și întâmplările care ne-au hrănit sufletește de-a lungul vieții sunt adunați, evocați, strânși deoparte ca un pumn de galbeni, ca să nu fie pierduți, diferă.
Unii povestesc pur și simplu, alții gătesc și împart pentru cei pe care-i mai păstrează încă în amintire, alții fotografiază sau înșiră periodic pe o masă niște fotografii, alții pictează, cioplesc, cântă sau compun. În textura fiecăruia dintre noi se regăsesc oameni, întâmplări și locuri cărora le datorăm momente intense de căldură, bucurie și sațietate sufletească. Cu toții avem, într-o arhivă aflată sub un continuu joc de lumini, oameni, întâmplări și locuri care ne-au hrănit, ne-au învățat să trăim și care rezistă în memorie într-o formă imaterială și, de aceea, indestructibilă.
Acești oameni, cu întâmplările lor vesele sau triste, și-au făcut în ultima vreme loc, într-un fel destul de greu de înțeles și pentru mine, din straturile cele mai adânci ale memoriei mele afective, în cuvânt. Au căpătat o formă materială care iradiază cu mai multă putere spre aceleași straturi ale memoriei, întărindu-le. Când am început să scriu despre fiecare în parte nu știam că am început să scriu o carte și e bine că s-a întâmplat așa. Ori m-aș fi oprit, ori aș fi fost tentată, fie și inconștient, să caut artificii stilistice care să ambaleze în chip nefiresc amintirea. Povestirile s-au scris singure, cu întreg cortegiul de tandrețe, bucurie și dragoste cu care eroii lor își făceau apariția din culisele estompate de întâmplările unui prezent alert, epuizant și cronofag.
Nu am scris o carte, doar am dat voie cuvintelor să dea un trup subțire umbrelor calde din spatele zgomotului și al oboselii. Nefiind o carte, nu are cum să fie, nici pe departe, nici o carte de literatură, e doar o invitație adresată fiecărui cititor să găsească o cale de a se întâlni din nou cu oamenii și bucuriile lor frumoase din propriul lui trecut și cu lumea aceea care alege să se retragă în tăcere în memorie.
Nu e o carte, doar un antidot personal la alienare. Chiar dacă ridiculizat și respins de duhul vremurilor de acum, acest leac se găsește în rădăcinile fiecăruia, el doar așteaptă să fie căutat și folosit.
Rădăcinile hrănesc mai ales în vreme de foamete.
Anacronic.ro este doar un reper, o mică redută care încearcă să conserve firea lucrurilor din calea asaltului progresist. Prin natura ideilor pe care le profesează, anacronic.ro nu este „eligibil” pentru banii corporațiilor economice, politice sau geopolitice. Credem că există și altfel de filantropi și vă îndemnăm să aveți în vedere posibilitatea de a face o donație pentru sprijinirea proiectului.
Cumpără cărțile Anacronic:
