Cristian Păun
Ultimele postari ale lui Cristian Păun (vezi toate)
- Teoria robinetului și criza actuală - 16 noiembrie 2017
- Grecii au votat la referendum PENTRU CAPITALISM! Măi să fie… - 10 iulie 2015
- Despre șpagă… - 6 aprilie 2015
Citesc siderat un editorial al lui Jim Edwards de la Business Insider care spune că grecii au votat la referendum pentru capitalism. Cum explică editorialistul poziția sa complet eronată? Editorialistul spune că atunci când dai bani cu împrumut nu ai cum să nu îți asumi o incertitudine normală legată de intrarea în incapacitate de plată a debitorului. Împrumutul, ca orice activitate antreprenorială presupune asumarea acestui risc și, completez eu, acoperirea sa printr-o garanție reală sau printr-o primă de risc inclusă în dobândă. Atunci când Grecia a fost împrumutată de către creditori privați (bănci), spune editorialistul, ele și-au asumat voluntar acest risc de a nu își mai primi banii înapoi. Ulterior, continuă el, aceste bănci au fost salvate de către BCE și de către mecanismele de salvare create la nivelul Uniunii Europene (Fondul European de Stabilitate Financiară), problema datoriei Greciei fiind transferată din mâini private înspre buzunarul public. Ar fi nedrept ca această datorie să fie cerută acum cu atât de mare insistență pentru că, în opinia editorialistului, capitalismul nu funcționează așa. Deci grecii au votat, spune el, pentru capitalism!
Nu pot să nu las să treacă așa simplu acest punct de vedere, care văd că prinde contur tot mai mult în vocile multor economiști, specialiști, analiști. În primul rând să lămurim problema legată de catalogarea băncilor comerciale ca fiind afaceri private (sau 100% private). Activitatea bancară modernă (ca multe alte activități economice) nu mai este demult eminamente sau preponderent privată. Pentru a fi o afacere privată, băncile ar trebui să nu se înfrupte din privilegiile pe care statul (prin banca centrală) le acordă și le apără cu sfințenie: dificultatea în a da faliment, capitalizarea redusă, refinanțarea cu dobândă privilegiată (apropiată de 0%) în volum practic nelimitat, rezerva fracționară (posibilitatea de a da cu împrumut depozitele la vedere). Îndatorarea masivă a Greciei (la fel ca cea a beneficiarilor de credite ipotecare ”sup-prime” din SUA) s-a bazat inițial pe accesul nelimitat la un robinet de bani ieftin pus la dispoziție cu multă ”grijă” de către băncile centrale. Politica monetară a ”banilor ieftini” (pe care văd că se insistă în ultima perioadă și în România) duce inevitabil la HAZARD MORAL. Adică băncile au fost stimulate de către stat să își asume legate la ochi RISCUL SISTEMIC asociat împrumutării masive a Greciei (și nu doar a Greciei, SUA după părerea mea are probleme mult mai mari, Japonia la fel etc.). Astfel se explică de ce destinația banilor ieftini produși de către un sistem monetar de stat (nu capitalist) a continuat să fie locații gen Grecia. Băncile când împrumutau Grecia nu se comportau ca un antreprenor privat autentic care împrumută sau investește / riscă propriile resurse (vezi aici un articol scris mai demult despre privilegiile din sistemul bancar modern).
În alt doilea rând, momentul în care băncile comerciale au transferat aceste credite cu problemă asupra Uniunii Europene (a contribuabilului european care utilizează Euro și care a trebuit să accepte relaxarea cantitativă din ultimele luni care a dijmuit din puterea sa de cumpărare, banii fiind folosiți pentru a alimenta fondurile din care s-a făcut salvarea băncilor expuse pe Grecia) ne arată că băncile nu pot da faliment și că statul apără cu promptitudine preluând fără discernământ activele toxice create de acestea. Falimentul este ceva normal în piață și trebuie acceptat ca o măsură corectivă și penalizatoare normală. Falimentul este expresia acelei ”mâini invizibile” care îi sancționează până la eliminarea din piață pe cei care nu înțeleg corespunzător incertitudinea. Editorialistul (și toți cei care subscriu la poziția sa eronată) crede că băncile nu știau de acest ”bail out”. Evident că știau din prima clipă că vor fi salvate. Ba mai mult, băncile au crescut exponențial expunerea lor tocmai pentru a deveni ”too big” ca să nu ”bail out”. Deci un alt motiv, pe lângă accesul facil la robinetul de bani ieftini, care a expandat problema Greciei este acest faliment aproape imposibil pentru bănci, mai ales când ele devin prea ”mari” și prea ”importante”. Lipsa falimentului în sistemul bancar face ca HAZARDUL MORAL asociat banilor ieftini să fie potențat: băncile sunt tentate să își asume și mai multe riscuri și să împrumute țări / debitori care e evident că au probleme majore cu datoriile acumulate.
Pe de altă parte, refuzul de a plăti o datorie acumulată în trecut (indiferent de sursa banilor) generează și el HAZARD MORAL și un stil de viață complet incompatibil cu ceea ce înseamnă capitalism. Grecii nu pot trăi pe datorie pe care permanent să o arunce la coș. Prosperitatea nu poate veni de la genul acesta de acțiuni anti-economice, mai nocive decât terorismul. Grecii au girat prin votul lor guverne care i-au împins în această prăpastie. Ei s-au complăcut în această situație și au crezut (încă mai cred) cu tărie într-un stil de viață cu mâna în buzunarul altuia. Prin votul lor grecii nu fac decât să arate că refuză să înțeleagă cum funcționează capitalismul, un sistem economic în care prosperitatea nu vine nici un caz din îndatorare excesivă și din ajutoare sociale alimentate de această datorie care crește exponențial. Prosperiatea în sistemul capitalist nu are nimic de a face cu producția de bani, cuabsența capitalului bazat pe economisiri sau cu iluzia că există bunuri / servicii gratuite.
A spune că grecii au votat CAPITALISMUL doar pentru că prin votul lor au cerut ca datoria să le fie anulată pe motiv că acolo a fost vorba de ”risc”, mi se pare o aberație care aruncă în aer întreaga teorie economică în materie. Grecii, prin votul lor, au arătat că sunt convinși că problema nu ar fi la ei, ci în altă parte. Cel care îi conduce nu este în nici un caz un erou (mă refer la Tzipras), dimpotrivă. Este un anarhist socialist notoriu care nu poate duce țara decât către haos și către sărăcie. Mă îndoiesc că, după acest vot popular, țara se va îndrepta spre calea reformelor, spre deconectarea de la stat și spre o schimbare radicală de mentalitate și model economic de dezvoltare. La rigoare, grecii s-au aliniat unul după altul în rând cuminți după întreaga gașcă de keynesiști care consideră că tipărirea de bani din nimic este neutrală în economie, nu produce efecte adverse evidente și că ea poate fi folosită prompt pentru a șterge permanent datorii și obligații pe care antreprenorii politici (nu piața sau capitalismul) le expandează fără discernământ.
Publicat inițial pe cristianpaun.finantare.ro
FOTO: TheVRChris/Flickr
I’m quite pleased with the inmrfoation in this one. TY!