Joseph Pearce
Ultimele postari ale lui Joseph Pearce (vezi toate)
- O dimineață cu Big Brother - 12 martie 2018
- Să comitem o Fra/eudă asupra lui Sofocle și Shakespeare - 15 februarie 2018
- Gigantismul politic: o amenințare la adresa democrației? - 27 mai 2015
Imagine there’s no heaven / It’s easy if you try / No hell below us / Above us only sky / Imagine all the people / Living for today…
Imagine there’s no countries / It isn’t hard to do / Nothing to kill or die for / And no religion too / Imagine all the people / Living life in peace…
– John Lennon (Imagine)
Există minciuni, minciuni sfruntate și polemici neo-ateiste. Unul dintre cele mai flagrante exemple de astfel de minciună fără niciun Dumnezeu este afirmația conform căreia religia a fost cauza celor mai multe războaie care au ruinat omenirea de-a lungul istoriei sale sângeroase. Într-o lume fără religie, spun ei, nu ar mai exista nimic pentru care să merite să omori sau să mori (“nothing to kill or die for”). O asemenea aberație poate fi credibilă numai dacă alegem să ignorăm lecțiile istoriei.
Aproape toate războaiele au fost consecința egoismului omenesc (un sinonim pentru lipsa lui Dumnezeu) și au fost purtate conform principiilor acelui proto-secularist şi ateu incorigibil pe nume Nicolo Machiavelli. Deși conducătorii seculariști au folosit uneori religia ca pe o mantie etică și, în cele din urmă, eterică pentru a-și justifica acțiunile, războaiele au fost, aproape de fiecare dată, consecința acelui “realpolitik” machiavellian. Inclusiv așa-numitele războaie religioase, în mare parte purtate de prinți însetați după putere, dornici să-și impună voința egocentrică asupra vecinilor lor.
Mai mult, chiar dacă am accepta un element de culpabilitate religioasă în războaiele care au devastat creștinătatea, o asemenea vină ar păli în fața terorii cauzate în numele ateismului.
Să aruncăm o privire asupra palmaresului ateismului.
Prima mare revoltă ateistă a fost Revoluția Franceză, care a încercat să-l detroneze pe Dumnezeu în favoarea Rațiunii fără de Dumnezeu și să înlocuiască Sfânta Treime cu treimea ateistă “Libertate, Egalitate, Fraternitate”. Omul căruia i se atribuie în mod tradițional inventarea acestui strigăt revoluționar trinitar, care va fi mai apoi adoptat oficial ca motto al Republicii Franceze, a fost Antoine-Francois Momoro, un radical fanatic anti-creștin care pleda pentru eradicarea religiei. El a jucat un rol activ și sângeros în zdrobirea țăranilor catolici din Vendée și a fost o figură cheie în notoriul “Cult al Rațiunii”, o alternativă antropocentrică la religie care a încoronat omul adorator al sinelui ca Dumnezeu al cosmosului “luminat”. În 1973, Momoro a supervizat sărbătoarea națională Fête de la Raison (Sărbătoarea Rațiunii), unde propria lui soție a fost deghizată și prezentată drept Zeiță a Rațiunii, înconjurată de femei costumate dansând. Într-un dans liturgic sălbatic și licențios, Zeița Rațiunii înainta, înconjurată de suita feminină, pe culoarul Catedralei Notre Dame din Paris, către nou-instalatul altar al Libertății, altarul creștin fiind profanat și înlăturat. Peste tot în Franța, bisericile creștine erau profanate și re-ploclamate ca Temple ale Rațiunii.
Cultul Rațiunii s-a metamorfozat în Domnia Terorii, străzile din Paris fiind înecate la propriu în sângele victimelor ei. Zeița Rațiunii a făcut loc Doamnei Ghilotină, omnivoră în setea-i nepotolită de sânge, devorând creștini și atei deopotrivă.
Puțin după patru luni de la triumfalista Sărbătoare a Rațiunii, Momoro însuși devine victima Domniei Terorii la creația căreia contribuise. Acuzat de foștii lui camarazi că este dușman al revoluției, Momoro a fost ghilotinat pe 24 martie 1794, ca o reconfirmare a cuvintelor jurnalistului politic francez Jacques Mallet du Pan, care spunea că “revoluția își devorează propriii copii”.
După experiența acestui desfrâu incestuos și canibal, orice eră veritabilă a rațiunii ar fi respins Cultul ateist al Rațiunii și ar fi căutat căi mai umane pentru a rezolva problemele modernității. Ei bine, nu. Secolul XIX a fost martorul unei pletore de revoluții inspirate de ateism și anticlericalism, revoluții care au netezit calea către Revoluția Rusă din 1917, o monstruozitate care va face până si Domnia Terorii să pară insignifiantă prin prisma ororii secularist-fundamentaliste pe care a dezlănțuit-o. Peste tot în Uniunea Sovietică au fost înființate sute de lagăre de muncă, unde dizidenții politici și dușmanii statului erau, la propriu, omorâți prin muncă. Sistemul de lagăre, supranumit Arhipelagul Gulag de Soljenițîn, va face zeci de milioane de victime până la colapsul tiraniei comuniste sub greutatea propriei corupții.
Între timp, în Germania, o altă formă de socialism, atât anticreștină, cât și antisemită în inspirație, instaurează o perioadă de genocid, adaugând oroarea camerei de gazare la moștenirea ateismului.
Ghilotina, Gulagul şi camera de gazare. Acestea sunt darurile minunate pe care ateismul le-a oferit unei lumi plictisite de Dumnezeu. Ar trebui să avem aceste realități îngrozitoare în minte de fiecare dată când noua generație de atei ne cere să ne imaginăm că “nu există Rai; nici Iad sub noi; deasupra noastră numai cer” (“there’s no heaven; no hell below us; above us only sky”). Acolo unde nu există Rai, există numai Iad. Și dacă nu există Iad sub noi, pesemne că este cu noi și în noi și, în același timp, deasupra noastră, sub forma Iadului ateismului politic, care ne va strivi ca pe gândaci în numele Rațiunii.
Traducere de Cristina Lee după “Guillotine, Gulag and Gas Chamber: The Glorious Gifts of Atheism to Humanity” – Joseph Pearce (The Imaginative Conservative)
FOTO: AP Photo/Bebeto Matthews
Există minciuni infantile insignifiante, minciuni adolescentine pitoreşti sau dureroase, minciuni adulte neruşinate, minciuni politicianiste devastatoare şi, cele mai grave, minciunile IN NUMELE LUI DUMNEZEU. Minciuni fără dumnezeu sunt toate, căci divinitatea nu are nicio legătură cu slăbiciunile sau patologiile umane, insă minciuna in care-l târăşti pe propriul Dumnezeu este cea mai infamă dintre toate. Inchizitorul Pearce dezgroapă securea războiului religios şi ne aruncă pe toţi ateii sub ea, după ce ne tăvăleşte in minciunile sale mizerabile, grosolane şi aţâţătoare de ură.
Minciunile domnului Pearce, demontate:
1. “Într-o lume fără religie, spun ei, nu ar mai exista nimic pentru care să merite să omori sau să mori ” . Domnul Pearce nu are nevoie să citeze autori atei notorii sau măcar să indice o sursă -o cercetare sociologică care să confirme o asemenea elucubraţie?- a afirmaţiilor sale belicoase, dă cu barda şi gata, fără prea multe scrupule morale. In fapt, nimeni, niciun individ nu poate cunoaşte gândirea intimă a miliardelor de semeni şi nicidecum a milioanelor de atei care nu obişnuiesc să se dea in stambă public, precum habotnicii agresivi de tipul domnului Pearce. Poate doar un dumnezeu -dacă ar exista- ar poseda o asemenea cunoaştere, insă domnul Pearce nu pare că ar fi in legătură directă cu divinitatea, ca atare, cum ar putea să ştie ce credem noi despre raportul dintre religie şi violenţa intrinsecă a omului? Minciuna asta şi următoarele care se referă la atei in generalizări ridicole sunt atât de gogonate incât intră pe tărâmul patologicului. Numai un mitoman ar putea fi atât de convins de adevărurile sale supreme ce privesc gândirea şi concepţiile de viaţă a milioane de oameni.
2. Machiavelli NU A FOST ATEU. A fost poate critic sau sceptic apropo de creştinism şi religiozitate, dar, din câte ştiu eu, nu există nicio referinţă in scrierile sale cu privire la credinţa sau necredinţa intr-un dumnezeu. Dacă mă înşel -mi-o fi scăpat mie ceva- rog redacţia să-şi susţină imaginea publică şifonată grav de publicarea elucubraţiilor acestui mincinos indicînd pasajul din operele lui Machiavelli din care ar reieşi ateismul acestuia.
3. Ghilotina este invenţia lui Antoine Louis, un oarecare chirurg francez, iar Guillotine – de la care îi vine numele, cel care a introdus o moţiune in Adunarea Naţională in care propunea introducerea acestui mecanism criminal ca metodă “umană” de exterminare – a fost un IEZUIT, NU UN ATEU. Dacă aveţi alte informaţii despre convingerile religioase ale lui J.I. Guillotine, vă rog, puneţi-le şi la dispoziţia publicului ateu.
4. Gulagul este creaţia monstrului Stalin, un creştin dezaxat, insă format mental chiar in sânul Bisericii Ortodoxe răsăritene, căci fusese băgat de părinţi in seminarul ortodox de la Tbilisi. Dar, deh, cum comite un creştin o crimă oribilă cum se transformă in ateu sau in satanist, cam aşa gândesc unii habotnici creştinopaţi, bolnavi de ură, incapabili să admită că un creştin poate purta răul in el şi poate săvârşi fapte cu totul necreştineşti.
5. Camerele de gazare au fost utilizate in Statele Unite ca metodă de executare a pedepsei capitale, incepînd cu 1924, naziştii -care au folosit ulterior metoda pentru execuţii in masă- nu sunt creditaţi ca inventatori, după ştiinţa mea. Argumentul legislatorilor din Nevada, unde a fost introdus pentru prima dată in lume? nici vorbă să fie de sorginte ateistă, pasămite ar fi fost un instrument “mai uman” de ucidere.
Multumim tuturor religiilor si religiosilor (si vorbesc strict de religie si dogma, nu de credintele si fundamentele morale ale fiecaruia) pentru toate razboaiele “in numele crestinatatii”, pentru propovaduirea si perpetuarea traiului in saracie al enoriasilor, in total dezacord cu opulenta groteasca a preotilor, pentru toate crimele, mutilarile si discriminarile impotriva femeilor, in baza unor concepte anacronice… Multumim pentru exorcizari, pentru sustinerea neconditionata a tuturor cozilor de topor din fruntea tarii, pentru banii bagati in biserici si in conturile proprii in loc de spitale si scoli, pentru negustoria cu nunti, botezuri, inmormantari si sperante desarte. Multumim ca reusiti prin voi insiva sa scoateti, inca, la lumina tot ce e mai intunecat in oameni – fara voi, fara a vedea ce inseamna mintile intunecate, nu am avea niciun concept despre ce e cu adevarat lumina cunoasterii!