Exit, Voice and Loyalty. Cum să tratezi civilizat un guvern de 2 lei

Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan

Profesor universitar de economie, autor al site-ului Logica Economică (www.logec.ro).
Bogdan Glăvan

Ultimele postari ale lui Bogdan Glăvan (vezi toate)

Românii plecați din țară, care au stat ore în șir la coadă pentru a-și exercita dreptul de vot, nu sunt doar cei mai relevanți ambasadori ai României, ci și cei mai importanți “investitori străini” pe care îi avem. După cum amintea Ionuț Bălan,

dacă investițiile străine directe au totalizat 2,712 miliarde de euro în 2013, și au fost considerate un succes, pentru că s-au majorat cu 9%, românii care lucrează în străinătate au trimis acasă 3,238 miliarde de euro, ceea ce arată că ei sunt, de fapt, cei mai importanți investitori străini… În toți anii de criză lucrurile stau la fel.

Investitori straini

Cele trei miliarde de euro înseamnă 2% din PIB, adică mai mult de un sfert din banii pe care îi colectează guvernul din TVA sau jumătate din banii pe care îi cheltuie guvernul pe educație. Sunt bani cu care România supraviețuiește, deoarece ei se traduc în cheltuieli de consum sau investiții aici, în locuri de muncă și salarii plătite altor mii și mii de concetățeni.

Guvernul României a deschis 300 de secții de votare în străinătate (pentru cei aproximativ 3 milioane de emigranți). În România sunt deschise 18 000, adică de 60 de ori mai mult. Deși numărul cetățenilor din țară este doar de 5 ori mai mare decât al celor care locuiesc în afara țării. Evident, problema nu este că sunt prea multe secții în țară, ci prea puține secții în străinătate. Consecința?

Londra

Coadă imensă la una dintre cele 3 secții de votare deschise în Londra

Atitudinea guvernului față de românii din afara granițelor este la fel de sfidătoare ca și cea față de cetățenii din țară: oamenii sunt utili doar în calitatea lor de contribuabili sau de investitori, adică sunt buni să susțină statul. Când vine vorba însă de drepturi și libertăți, brusc cetățenii nu mai contează. Acesta este un abuz.

Văzând pozele cu cozile imense de la secțiile de votare din străinătate, mi-am amintit de o carte. Cu mulți ani în urmă Albert Hirschman a scris o lucrare (tradusă și la noi): Exit, Voice and Loyalty: Responses to Decline in Firms, Organizations and States (“Abandon, contestare și loialitate”). Acolo vorbește despre comportamentul oamenilor în fața politicii firmelor (sau a statelor) de a reduce calitatea serviciilor oferite. Ei bine, oamenii pe care îi vedeți în poza de mai sus se regăsesc în toate cele trei atribute/atitudini descrise de Hirschman: “au votat cu picioarele” în disperare de cauză, plecând spre orizonturi mai calde, rămânând loiali națiunii în care s-au născut și protestând prin vot în fața abuzurilor comise de “suboamenii” care de controlează România.

Articol publicat inițial pe Logica Economică

Foto cover: deBanat.ro

Articole similare

Top