Epoca polarizării sociale

Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan

Profesor universitar de economie, autor al site-ului Logica Economică (www.logec.ro).
Bogdan Glăvan

Ultimele postari ale lui Bogdan Glăvan (vezi toate)

Trăim în epoca polarizării sociale. Inegalitatea a ajuns la cote antebelice în ţările dezvoltate şi este uluitoare în unele ţări în curs de dezvoltare, precum China, unde 10% din populaţie obţine aproape două treimi din venitul naţional. În România, nostalgia după regimul comunist este alimentată tot de sărăcia în care trăiesc milioane de oameni, la două decenii de la câștigarea libertății.

Care să fie cauza acestei evoluţii? Să fie creşterea inegalităţii rezultatul expansiunii capitalismului şi globalizării, aşa cum se susţine adesea? În opinia mea, nu. Globalizarea, în sensul de extindere a arbitrajului de pieţe de bunuri, forţă de muncă şi capital, nu poate decât să ducă la atenuarea discrepanţelor dintre pieţe. De exemplu, dacă forţa de muncă este liberă să circule, atunci cetăţenii unor state sau regiuni sub-dezvoltate capătă posibilitatea de a-şi creşte veniturile vânzându-şi forţa de muncă pe pieţele dezvoltate. Simultan, prin deschiderea graniţelor, capitalul tinde să se deplaseze către regiunile şi ţările sub-dezvoltate unde este mai rar, deci unde randamentul său este mai înalt. Prin fenomenul arbitrajului preţurile, deci şi veniturile tind să se egalizeze – fenomen cunoscut sub numele de „convergenţă”. Şi dacă tot nu sunteţi convinşi de acest lucru, gândiţi-vă la principiul vaselor comunicante din fizică, unde nivelul apei tinde să se egalizeze. Pe scurt, libertatea de circulaţie şi investiţie produce convergenţă.

Capitalismul, de asemenea, distruge sărăcia. Ca sistem economic bazat pe exercitarea dreptului de proprietate, capitalismul dă valoare resurselor, favorizează acumularea de capital şi creşterea producţiei. Aceasta din urmă se traduce în creşterea nivelului de trai pentru toată lumea. Capitalismul a făcut posibilă explozia demografică din ultimele două secole şi creşterea fulminantă a nivelului de trai.

Şi atunci de unde atâta sărăcie şi inegalitate? Din politicile care subminează capitalismul şi pun beţe în roate economiei de piaţă. Dintr-o perspectivă mai generală, procesul de polarizare a avuţiei din ultimele decenii se suprapune peste cel de diminuare a ratei de creştere economică şi, în final, de stagnare, peste cel de înăsprire a crizelor economice şi de creştere a ratei şomajului, peste creşterea numărului celor care trăiesc din ajutoare sociale şi peste scăderea apetitului pentru crearea de locuri de muncă. Nu e o întâmplare. Dar scăderea numărului locurilor de muncă ar trebui să dea de gândit, deoarece acest fenomen este incompatibil cu capitalismul; prin esenţa sa de regim de liberă iniţiativă bazat de pe garantarea dreptului de proprietate, capitalismul susţine inovaţia, productivitatea şi schimbarea. Şi atunci cum de nu se creează locuri de muncă, cum de rata participării pe piaţa muncii scade? Deoarece sistemul actual nu încurajează de fapt inovaţia, ci inovaţia bazată pe monopol (brevete, licenţe etc.); nu încurajează producţia, ci producţia în sectoarele alimentate de comenzi publice – prin subvenţii (agricultură, energie verde), prin implicare directă (lucrări de infrastructură), prin inflaţie (construcţii, bursa de valori), prin fonduri europene (o sumedenie); nu încurajează schimbarea, ci închistarea, îngheţarea structurii de producţie în beneficiul elitelor care se tem să dea faliment vreodată. Şi unde mai pui că, după ce falimentul acestui sistem economic devine manifest, „soluţia” – reconsiderarea deponenţilor în investitori şi confiscarea depozitelor bancare – loveşte cu precădere în clasa de mijloc şi presupune tot adâncirea polarizării sociale.

FOTO: imgur.com

Articole similare

3 Comments

  1. euNuke said:

    Primul pas către instrumentalizarea politică a capitalismului este acesta: când susţii public virtuţile conjecturate, dar nedovedite, ale capitalismului. De aici ar rezulta că o aplicare cât mai concretă şi rigidă a principiilor capitaliste ar produce o lume mai bună, o societate lipsită de discrepanţe, in care toţi cetăţenii au drepturi egale iar averile lor ar evolua pe calea “convergenţei”. Adică aceeaşi manieră utopică de a privi politica ca şi in cazul socialiştilor.

    Să mă explic. Socialiştii -in pofida tuturor experimentelor nefaste ce au pus in aplicare ideologii colectiviste şi egalitariste- continuă să creadă in capacitatea modelului egalitarist de a eradica mizeria, diferenţele, nedreptăţile, şi măsurile pe care le produc atacă in mod constant proprietatea privată atât prin limitarea dispoziţiei cât şi prin raptul instituţionalizat reprezentat de taxarea metodelor de înavuţire dar şi a capitalului bănesc oriunde s-ar afla. Socialiştii operează in sensul egalizării economice cu toate că politicile lor s-au dovedit a fi ineficiente: diferenţele nu dispar. Ideologii capitalişti -spre deosebire de practicanţii capitalişti- incearcă să fure placa stricată a socialiştilor cu tot cu ţelul lor suprem şi susţin că numai prin capitalism se poate ajunge la dispariţia diferenţelor sociale şi la eradicarea sărăciei. Ca şi când capitalismul ar fi o ideologie care odată adoptată in plan guvernamental va aduce raiul pe pământ. Iar când se intâmplă ca ideologii ajunşi guvernanţi să dea rateuri se va pretinde, desigur, că au întinat nobilele idealuri ale capitalismului, prin susţinerea eretică a unor programe intervenţioniste sau a unor monopoluri private, ori, din contră, prin spargerea lor prin legi de tip antitrust.

    De ce ar trebui ca un capitalist să promită ceva in plan social, un tărâm idilic viitor, iară nu ceva strict patrimonial, cu efecte imediate in beneficiul clienţilor săi? Nu cumva se compromite printr-o astfel de falsă reclamă? Pentru că, vedeţi dumneavoastră, imaginea şi credibilitatea sunt foarte importante pentru orice capitalist, iar dacă un alt capitalist se apucă să construiască o imagine atotcuprinzătoare a capitalismului care la un moment se poate prăbuşi sub loviturile realităţii este grav, reputaţia sa ar putea fi serios zdruncinată prin asocierea cu politrucul-cu-veileităţi-de-capitalist. Eu nu pot accepta sub nicio formă presupusa virtute egalitaristă a capitalismului. In fapt NU capitalismul produce polarizarea socială, ci fenomene independente de voinţa capitaliştilor, pentru că piaţa liberă şi ordinea proprietăţii private NU ar avea cum să provoace o asemenea discriminare sistemică, ci insăşi natura umană determină ridicarea celor capabili şi puternici, respectiv coborârea sau doborârea celor slabi, imbecili, bolnavi şi bătrâni. E adevărat, socialismul şi intervenţionismul statal sunt catalizatori ai proceselor şi instinctelor naturale, ceea ce inseamnă că intr-un regim comunist vom avea maximul posibil de polarizare socială, adică o turmă mizerabilă, infometată numită popor şi un minuscul grup de conducători -nomenklatura dictatorială- care vor concentra o putere imensă şi dreptul de a dispune după voie de averile celorlalţi. Este evident că nici in cel mai crunt regim comunist proprietatea privată nu a dispărut, pentru că este in natura noastră să ne insuşim ceea ce ne pică-n mână, şi nicci instinctul de acumulare nu a dispărut, iar in momentul ieşirii din regim populaţia a inceput o goană formidabilă după averi, insă rezultatul -polarizarea- nu are nicio legătură nici cu capitalismul, nici cu socialismul. Îi călcăm in picioare pe cei slabi pentru că aşa ne este in fire. Îi deposedăm pe semenii săraci cu duhul de micile lor venituri pentru a le vinde tot soiul de lucruri mai mult sau mai puţin utile pentru că aşa e firesc, ca omul deştept să profite de vulnerabilităţile şi viciile omului slab. Le vindem otrava cea de toate zilele -ţigări, băuturi, medicamente- pentru că noi, capitaliştii, trebuie să ne îmbogăţim şi din piatră seacă, şi nici vorbă să ne pese de sărăcia lor, de bolile lor, de suferinţa lor, de polarizarea socială şi alte baliverne emise de politrucii socialismului. In fapt, săracii ăştia îs atât de inepţi incât acceptă cu bucurie ca statul să cumpere cu banii lor medicamentele noastre capitaliste de care ei nu au nicio nevoie şi pe care unii nici măcar nu o să le folosească vreodată şi pe care, in mod normal, nu şi le-ar permite sau oricum nu ar arunca banii aiurea pe ele.

  2. Deceneu said:

    Capitalismul concurential este benefic dar instabil. El se indreapta spre un capitalism monopolist care duce la aceeasi stagnare ca si comunismul pentru ca dispare concurenta.
    Ritmul polarizarii este cu atat mai mare cu cat maturitatea si implicarea societatii civile este mai mica.
    Rusia, Ucraina si Romania avem ritmuri mari de polarizare pentru ca nu avem societate civila.
    Cei care au dat puciul au decis sa improprietareasca o “elita” care sa conduca societatea si ei sa faca parte din aceasta “elita”.
    Acesta-i secretul polarizarii acceplerate a tarilor ramase in sfera de influenta a ortodoxiei, o biserica ce nu s-a implicat in antrenarea societatii la viata comunitatii.
    Bisericile protestanta, catolica si in general bisericile occidentale au imprimat societatii o coonduita activa si au aparat etica, nu s-au multumit doar sa o propovaduiasca.

  3. Călin said:

    Într-un mediu închis, în care nu există posibilitatea expansiunii, resursele sînt limitate – nu poți umfla Pămîntul cu pompa – creșterea continuă a producției și a populației în ritm accelerat, nu pot conduce decît la discrepanțe economice și sociale majore – mai ales în cazul unui creșteri majore, într-o perioadă scurtă de timp, cum este acum – într-un secol, am ajuns de la 1,6 miliarde, la 7,2 miliarde de locuitori. Cel mai important element este populația, care trebuie menținută în echilibru cu spațiul avut la dispoziție, resurse și capacitatea de regenerare a resurselor, iar producția poate fi atunci mult mai bine adaptată nevoilor, strategiile economice pe termen scurt, mediu și lung, se fac întotdeauna pe un mediu demografic stabil – crizele economice majore vor dispărea și discrepanțele sociale vor fi reduse – sărăcia ar trebui să dispară.

Comments are closed.

Top