Controalele ANAF și Codul fiscal duc la creșterea inegalității

Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan

Profesor universitar de economie, autor al site-ului Logica Economică (www.logec.ro).
Bogdan Glăvan

Ultimele postari ale lui Bogdan Glăvan (vezi toate)

Inegalitatea de avuție este mare în România, dar totuși statul nu ratează nici un moment pentru a o adânci și mai mult. Intensificarea combaterii evaziunii fiscale prin controlul bonurilor fiscale, aparent o politică nediscriminatorie, are ca rezultat înfundarea cu predilecție a micilor antreprenori. Motivul ține de asimetria situației în care se află marile afaceri în comparație cu cele mici.

Pe de o parte, marile afaceri, în special corporațiile multinaționale, afacerile în franchiză, lanțurile de retail ș.a. sunt relativ mai bine echipate pentru a face față presiunii fiscale.

  • Ele au însemnate economii de scară, decurgând din poziția dominantă pe piață, care le permit să-și fiscalizeze vânzările.
  • Însăși poziția dominantă le oferă posibilitatea intrării în înțelegeri de tip cartel, ceea ce le permite să urce prețul până la nivelul maxim suportabil al clientului, exploatând astfel ceea ce se numește surplusul consumatorului.
  • Mărimea și prestigiul le face clientela preferată a statului; astfel, își obțin o parte din venituri din achiziții publice sau beneficiază de alte contracte cu statul (plătind redevențe mici, de exemplu)

Pe de altă parte, proprietarii non-stopurilor de cartier sau al micilor firme de prestări servicii sunt nevoiți să activeze în economia subterană. Dacă ești un agent economic atomizat, pe o piață cu „concurență perfectă” – precum un magazin de fotocopiere, o covrigărie, o frizerie de cartier sau o spălătorie auto – și capacitatea ta de a influența termenii schimbului este foarte redusă (prețul este mai degrabă “dat”), atunci singura șansă de a obține profit este prin minimizarea costurilor. Și ce faci? Angajezi forță de muncă la negru sau nu eliberezi bonuri fiscale.

1459981_363963913739526_344749069_n

Uitați-vă, de asemenea, la reacția asimetrică a mediului de afaceri. În timp ce micii comercianți se vaită, proprietarii marilor afaceri văd cu ochi buni campania de puricare a bonurilor fiscale, deoarece pentru ei impozitarea funcționează ca o barieră la intrarea pe piață. Cu cât impozitele sunt mai mari sau mai strict aplicate, cu atât este mai greu pentru cineva să-și înceapă o afacere (argumentul infant industry vă spune ceva?).

DP

Într-un fel, înăsprirea controalelor ANAF funcționează precum controalele radar ale poliției rutiere. Acestea nu-i descurajează în mod egal pe toți șoferii, pentru simplul motiv că averea acestora este diferită. Un punct-amendă reprezintă 10% din salariul minim, deci el va împovăra diferit un șofer care câștigă salariul minim sau un venit apropiat de acesta, față de un șofer al cărui venit lunar este de 5 sau de 10 ori mai mare decât salariul minim. (Și) din acest motiv oamenii cu venituri mici tind să conducă mai încet, în timp ce “băieții de bani gata” tind să fie vitezomani.

Dar nu doar campania ANAF, ci și anumite prevederi ale noului Cod fiscal sunt de natură să sporească inegalitatea. Conform noului Cod Fiscal microîntreprinderile vor fi impozitate diferențiat:

  • Cele care au mai mult de 2 angajați vor plăti 1% din venit
  • Cele care au 1 angajat vor plăti 3% din venit
  • Cele fără angajați vor plăti un impozit de 3% din venit + 1500 lei trimestrial.

Practic, vorbim de un sistem regresiv de impozitare în funcție de numărul angajaților. Impozitarea progresivă este, ca filozofie, exact opusă impozitării progresive. În vreme ce ultima urmărește să ia mai mult de la bogați, prima îi împovărează mau mult pe săraci. Obiectivul impozitării progresive este diminuarea inegalităților economice și sociale. Impozitarea regresivă ce face? Exact contrariul, le sporește! Consiliul Național pentru IMM-uri estimează că va urma un genocid al micilor afaceri:

IMM

Și cine sunt persoanele afectate negativ de măsurile guvernului? Foști salariați disponibilizați care și-au încropit o afacere de subzistență, tineri necalificați care își găsesc un loc de muncă doar în economia subterană (amintiți-vă că aproape jumătate din absolvenții de liceu nu iau Bac-ul, iar rata șomajului tinerilor este de 23%), persoane care au acumulat un mic capital și lucrează pe cont propriu ș.a.

Prin măsuri de genul celor discutate aici statul nu face decât să creeze avantaje comparative pentru marii industriași sau pentru afacerile mature, ducând la închistarea economiei, la reducerea presiunii concurențiale și, pe termen lung, la încetinirea creșterii nivelului de trai al majorității populației. Natalitatea afacerilor este un indicator care arată cât de dinamică este o economie; noi stăm prost la acest capitol.

***

P.S. Acest articol nu oferă motive pentru instituirea unui tratament diferențiat al agenților economici sau al indivizilor, în funcție de cifra de afaceri sau averea acestora. Scopul său este să arate inconsistența populismului etatist care deplânge cu lacrimi de crocodil inegalitatea socială în vreme ce manipulează publicul să creadă că măsurile luate duc societatea într-o direcție bună. Nu am auzit nici un socialist care să combată campania ANAF sau prevederile dăunătoare ale Codului fiscal. Dar nu mă miră deloc, vedeți concluzia acestui articol.

Publicat inițial pe Logica Economică

Cărți pe aceleași teme în Librăria Anacronic

FOTO: alba24.ro

Articole similare

Top