Ce mai înseamnă să fii liberal într-o lume plină de socialiști?

Cristian Păun

Cristian Păun

Doctor în economie, conferențiar în cadrul Facultății de Relații Economice Internaționale a Academiei de Studii Economice din București, Director Executiv al Societăţii Române de Economie (www.cristianpaun.finantare.ro).
Cristian Păun

Ultimele postari ale lui Cristian Păun (vezi toate)

Discuția dintre ”dreapta” și ”stânga” în România cade încet într-un derizoriu total. Asta pentru că nu avem o cultură politică consistentă, nu avem o istorie îndelungată în materie de partide politice colorate diferit din punct de vedere doctrinar, pentru că liderii politici nu s-au aplecat cu atenție să înțeleagă cu adevărat ce înseamnă ”dreapta” (nici măcar să practice modul de prosperitate pe care îl oferă piața)  dar și pentru că în România nu există un interes politic real pentru o astfel de discuție sau diferențiere ideologică. Într-o țară care a fost mult timp spălată pe creier de doctrina comunistă votanții pot fi cu greu seduși de doctrine care nu sunt populiste sau asistențiale social. Într-o țară în care mecanismele de vot sunt frecvent viciate de tot felul de trucuri care cumpără votul poporului o discuție doctrinară cu votanții sau o dezbatere autentică pe ceea ce înseamnă ”dreapta” sau ”stânga” nu își are sensul. Pentru un liberal e mult mai greu să convingă votanții de virtuțiile liberalismului autentic. Culmea, toate acestea se întâmplă într-o țară în care socialismul (adică doctrina de ”stânga”) a falimentat previzibil, a produs adevărate crime, drame și abuzuri și ne-a sărăcit sistematic în ultimele decenii.

Ce înseamnă să fii un liberal autentic într-o țară în care liberalismul este mai mult decât disimulat? Înseamnă să crezi în câteva valori fundamentale, și să încerci prin orice mijloace ca politician să promovezi măsuri și politici publice care să schimbe radical societatea românească. Un liberal autentic poate fi ușor identificat prin următoarele atribute care răzbat rapid dintr-o simplă discuție cu acesta:

1. Credința absolută în proprietatea privată. Acesta este singurul drept autentic natural care, cu imperfecțiunile sale, dă sens existenței fiecăruia dintre noi și care trebuie nu doar ”garantat” ci apărat cu sfințenie. Omul se naște proprietar absolut asupra propriului corp și apoi, în timpul vieții sale, adaugă acestui corp ”accesorii” care îi fac viața mai ușoară (casă, mașină, haine, terenuri etc.). Încălcarea acestui drept de proprietate echivalează cu mutilarea sau cu crima asupra individului. Confiscarea fără voie a casei sau a mașinii echivalează cu tăierea unei mâini sau a unui picior. Fie că se face prin confiscare directă (pentru a construi o autostradă de exemplu), fie că se face voalat prin inflație sau taxare.  Ordinea proprietății private nu înseamnă haos sau arbitrarul din spatele politicilor publice cu care socialiștii ne sufocă existența. Un liberal care vorbește despre taxe optime, taxe colectate judicios într-un discurs care vizează ”eradicarea evaziunii fiscale”, care evită orice discuție legată de inflație sau care vorbește despre exproprieri în ”interes național” nu este liberal autentic.

2. Un liberal autentic crede în libertatea contractuală. Într-o lume mai bună decât lagărul pe care ni-l propun socialiștii (în care sârma ghimpată este înlocuită constrângeri mai subtile cum ar fi inflația sau taxarea), trebuie să fim liberi să ne asociem și să participăm la schimburi de bunuri și servicii fără nici o inferență din partea unei terțe persoane (statul prin reprezentanții săi) care nu are nici o legătură cu aceste schimburi. Omul se deosebește de gorile (sau furnici) pentru că el se specializează în producție și obține prosperitate din implicarea sa în schimburi cu ceilalți. Schimbul se face în interiorul pieței în baza unui sistem de prețuri liber negociate și consimțite. Conținutul contractelor între participanții la piață este rezultatul experienței acumulate de ambele părți (vânzător și cumpărător). Libertatea contractuală este garanția deplină a funcționării corecte a acestor schimburi, a unor prețuri juste, a unei alocări eficiente a resurselor sau a unei ocupări depline a forței de muncă. Liberalul care ne vorbește despre rolul statului în a proteja consumatorii, în a sancționa producătorii sau în a impune anumite contracte (vezi contractul colectiv de muncă) nu este liberal autentic.

3. Un liberal autentic crede în piață și în rolul acesteia în a regla imperfecțiunile care o caracterizează. Piața este locul unde, voluntar, cei care produc și cei care consumă se întâlnesc. Piața e populată de oameni care dețin resurse limitate. Este, ca orice lucru atins de om și nu de Divinitate, un loc plin de imperfecțiuni. Prin piață mișună și ticăloșii care vor să înșele pe ceilalți în schimburile pe care le derulează. Prin piață mișună unii mai puternici și unii mai slabi. Dar piața are forța și mecanismele sale (boicotul, alternativele în consum, concurența etc.) de a scăpa rapid de toți acești ticăloși care, de cele mai multe ori, își găsesc apărare în instituțiile de reglementare a pieței create de stat. Reglementarea eficientă a pieței este o iluzie la fel de mare ca și crearea de instituții de supraveghere puternice care să fie cu ochii pe acești ticăloși sau care să coordoneze mai bine relațiile de schimb din piață. Un liberal care ne vorbește de rolul reglementării pieței sau de creare și întărirea unor instituții care să protejeze participanții la piață nu este un liberal autentic.

4. Un liberal autentic condamnă din start moneda fiat pe care o folosim astăzi pe post de ban. Moneda pe care ne-o propun socialiștii monetari este mult mai imperfectă decât orice alt mijloc de schimb ar alege piața dacă ar fi lăsată liber să o facă. Rezerva fracționară cu care operează băncile comerciale la adăpostul băncilor centrale oricând gata să le acope frauda cu lichiditate proaspăt tipărită este condamnată din start de un liberal autentic. Privilegiile de care se bucură băncile comerciale în momentul de față (capitalizare redusă, salvarea permanentă de la faliment) sunt infierate de liberalul autentic. Concurența monetară și libertatea de a ne alege ce monedă vrem noi în schimburile private de bunuri și servicii este se află pe agenda unui liberal autentic. Cand auzim un liberal că ne vorbește de corelarea masei monetare cu producția națională, sau de limitarea inflației în anumite procente, sau de legarea masei monetare de aur sau alt agregat (monetar sau nu) acela nu este un liberal autentic.  Liberalul care ne vorbește despre cauza crizei ca fiind proasta guvernare în sistemul bancar, sau sofisticarea fără precedent a produselor bancare, sau unificarea în aceeași clădire a activității de investiții (investment banking) cu activitatea bancară (commercial banking) acela nu este liberal autentic.

5. Un liberal autentic crede că serviciile publice (învățământ, educație, securitate) pot fi mai bine deservite de un sistem privat unde concurența autentică și libertatea contractuală pot face minuni. Liberalul care ne vorbește despre controlul achizițiilor în astfel de instituții publice, descentralizarea lor la nivelul autorităților publice locale și nu privatizarea lor sau care propune management privat în astfel de instituții publice  nu este liberal autentic.

6. Liberalul autentic susține eliminarea rapidă și totală a statului din piață ca deținător de mijloace de producție prin privatizarea tuturor companiilor de stat. Prezența statului este sursă de corupție și îmbogățire pentru toți politicienii care mișună în jurul acestor companii de stat, fie ca administratori (vezi consiliile de administrație), fie ca furnizori de resurse către aceste companii (materii prime, piese de schimb etc.). Un liberal care ne vorbește despre profitabilitatea companiilor de stat, despre schimbarea rapidă a oamenilor care conduc aceste companii sau despre pedepsirea grabnică și drastică a celor care au fraudat aceste companii și nu privatizarea lor rapidă nu este un liberal autentic.

7. Un liberal autentic nu crede în deficit public, nu crede în datorie publică și în modul de creștere economică ce amanetează viitorul și libertatea plătitorilor de taxe. Ca orice buget, și bugetul statului trebuie să fie echilibrat și să nu fie construit pe datorii care înseamnă fie inflație viitoare, fie taxe mai mari în viitor, având în vedere modul în care statul ”investește” aceste resurse în sistemul economic. Un liberal care ne vorbește de deficit limitat la un procent din PIB, (com)pact fiscal sau datorie publică limitată la un procent din PIB nu este un liberal autentic.

Este foarte greu să explici unui electorat infantil din punct de vedere economic și politic virtuțiile prezenței unui liberal autentic la conducerea acestei țări. E foarte greu să arăți acestui electorat de ce libertatea contractuală, ordinea proprietății private, absența inflației, reducerea taxării, simplificarea și reducerea statului ar avea efecte imediate asupra prosperității personale. E mult mai ușor să vinzi iluzii unui popor care multă vreme a depins de un Tătuc protector și care consideră mult mai dificilă (dacă nu chiar imposibilă) prosperitatea din schimburi decât mâna întinsă către politicienii darnici și înțelegători.

Doar trăim în țara în care ”bătrâna care vinde usturoi” trebuie taxată cu orice preț sau trebuie îndepărtată din fața supermarketului că vinde în condiții improprii usturoiul. Pentru ca ea să rămână dependentă de statul asistențial și nu de mâna invizibilă care îi asigura o prosperitate mult mai decentă.

Ce mai înseamnă să fii liberal într-o lume plină de socialiști? Înseamnă falimentul politic total (poate chiar și individual). Rămâne credința că te-ai păstrat de partea corectă și onestă a baricadei.

Publicat iniţial pe Cristian.Păun.Finanţare.ro

Articole similare

Top