Religie

Violența inerentă a modernității

Violența inerentă a modernității

Vocea calmă de la cârmă îți spune „Fă să fie” și, odată cu ea, mantra modernității este invocată. Filosofia care ne guvernează cultura este înrădăcinată în violență: capacitatea de a face lucrurile să se întâmple și de a controla rezultatul. Este o credință profund factuală. Putem, într-adevăr, să facem lucrurile să se întâmple și, în

Cruciații modernității

Nu e tocmai ușor să identifici care dintre atributele detestabile ale modernității deține întâietatea. Sigur că pentru mulți oameni, sensibilizați de marșul neîntrerupt al progresului și al evoluției, sau de magia ecranului de telefon smart, însăși ideea de eșec al modernității apare ca o contradicție în termeni. Dar pentru ceilalți, mulți, puțini, există câteva agasante

Ortodoxie și socialism

  De Sfântul Nou Mucenic Ilarie (Troitsky) († 1928)   [Notă: Acest pamflet a fost publicat de către Sfântul Ilarie în anii dintre Revoluția eșuată din 1905 și nefericita Revoluție din 1917.]   „Căci oamenii se jură pe cel ce e mai mare.” (Evrei 6:16)   Acest adevăr rămâne neschimbat oricând și oriunde. Orice adevăruri

Patima mândriei și efectele ei negative

Unii dintre Sfinții Părinți consideră că slava deșartă și mândria se identifică, alții le socotesc a fi diferite. În cea de-a doua variantă, fie mândria naște slava deșartă, fie invers. Sintetizând învățătura Sfinților Părinți, teologul Jean-Claude Larchet relevă deosebirea dintre slava deșartă și mândrie, în funcție de sursa intrinsecă sau extrinsecă a acestor patimi. Cel

Mit și dor universal

Grecii spuneau povestea tragică a lui Orfeu, fiul marelui zeu Apollo. Orfeu era maestrul muzicii, prințul poeziei, cel care le oferea muritorilor rânduiala practicării religiei lor. El s-a îndrăgostit de frumoasa Euridice, care a murit după ce a fost mușcată de vipere. Pentru a-și salva iubita, Orfeu a pornit într-o lungă călătorie către Infern, reușind

„Chenodoxia” (slava deșartă), înainte-mergătoarea trufiei

Cât de reconfortant este ca, din vreme în vreme, să te retragi din tumultul obositor al vieții și să rememorezi micile bătălii, marile războaie pe care le-ai câștigat de-a lungul timpului: o carieră de invidiat, o familie numeroasă, un cont consistent la bancă și mai ales, recunoașterea socială a valorii tale – reflexia optimă a

Akedia sau „demonul amiezii”

Patericul egiptean se deschide cu următoarea întâmplare. Fiind cuprins odată de akedie și „de o mare de gânduri” avva Antonie cel Mare a început să I se roage lui Dumnezeu: „Doamne, vreau să mă mântuiesc, și nu mă lasă gândurile. Ce voi face în necazul meu? Cum mă voi mântui?” Ieșind afară din chilie, a

Arghirofilia (iubirea de arginți) și geamăna ei – pleonexia (dorința de a avea bunuri noi, cât mai numeroase)

O vorbă de duh a străbunilor noștri zice că „banul e ochiul dracului”. Astăzi ea ne pare cu totul învechită, mai ales că noi ne ghidăm, în viața de zi cu zi, după alte principii. „Maximizarea profitului și diminuarea costurilor”, este doar unul dintre ele, relevant pentru mentalitatea societății în care trăim. Există o întreagă

Top