Tag Archives: democratie

orthodox monarchy

Trebuie numaidecât ca un creștin ortodox să fie monarhist?

Trebuie numaidecât ca un creștin ortodox să fie monarhist?

Eveniment editorial în câteva zile, Antony Sutton – Wall Street și Revoluția Bolșevică în traducerea lui Costel Stăvărache la Anacronic.  Volumul va apărea în iulie împreună cu Siluirea maeștrilor. Cum este sabotată arta de corectitudinea politică de Roger Kimball, o spumoasa critica a corectitudinii politice care a infectat studiul academic al istoriei artei. Reducerile la

roosevelt

De ce ajung în frunte cei mai răi – varianta evoluționistă

Argumentul lui Friedrich von Hayek, potrivit căruia într-o democrație (îndeosebi în cele care și-au uitat originile constituționale) vor ajunge la putere inevitabil cei mai răi, poate fi reconstruit și cultural. Decadența civilizației occidentale, dublată de aroganța pretenției de infailibilitate a științei moderne, întărește teoria lui Hayek, până la un nivel la care nici măcar accidental

atentat

Împărați și bodyguarzi

E un spectacol doar la prima vedere ciudat, acela al oamenilor de stat contemporani înconjurați de bodyguarzi, girofare, trupe speciale și de securitate deghizate în popor entuziast. Dacă poporul își alege liber și nesilit de nimeni conducătorii, se presupune că nu ar trebui să existe un pericol la adresa președinților sau a oricărui alt demnitar

deep_state (1)

Statul Profund în România

Dacă volumul “Confesiunile unui cafegiu” (cartea anului în 2008!!!) are vreun merit, este acela de a prezenta, din interior, o imagine mai puțin cunoscută și needulcorată a sistemului comunist, reductibil, în cele din urmă, la lupte intestine între securiștii de rit nou și cei vechi pentru controlul absolut al puterii. Distincțiile, însă, rămân fundamental fluide,

Mosaïque de l'impératrice Zoé, Sainte-Sophie (Istanbul, Turquie)

Ce mai poate aștepta creștinul de la statul modern

Într-un pasaj obscur din Epistola a doua către Tesaloniceni, Sf. Apostol Pavel vorbește despre cel care împiedică venirea Antihristului. “Și acum știți ce-l oprește, ca să nu se arate decât la vremea lui. Pentru că taina fărădelegii se și lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte (s.n)”. Fragmentul

16125883914_e8c93b6ec8_k

Gigantismul politic: o amenințare la adresa democrației?

Există o limită a mărimii statelor, așa cum există și pentru alte lucruri, plante, animale, unelte; pentru că niciunele nu-și păstrează puterea lor naturală atunci când sunt prea mari sau prea mici, ci fie își pierd natura în totalitate, fie sunt corupte. – Aristotel Marele Aristotel este întotdeauna demn de atenția și de considerația noastră.

7937280532_efa8e86bda_k

Prin cenușa imperiului

Memoriile lui Stefan Zweig, „Lumea de ieri”, nu figurează, cred, în vreo antologie conservatoare. Nici nu prea ar avea cum, căci scriitorul austriac, spirit iluminist prin excelență, a fost îndrăgostit sincer, dar cu o măsură temperată de excesele timpului, de avangarda intelectuală, de idealurile „umanismului ateu” și de modele culturale (cu predilecție, psihanaliza) care începuseră

9297127001_34eba82df2_k

Frumusețea arhitecturii democratice

Nu e nevoie de mari abilități analitice pentru a sesiza grotescul uniform al clădirilor comuniste. De la blocurile furnicar, până la monumentalismul faraonic, trecând prin bulevardele largi și serbede, totul respiră aerul greu al unei cazarme care a fost gândită geometric, dar executată lamentabil. “Ideologie înzidită” a numit-o profesorul Ioan Augustin. Și, într-adevăr, arhitectura comunismului

Top