Raiul inginerilor

Ninel Ganea

Ninel Ganea

Membru asociat al Institului Ludwig von Mises România, a studiat filozofia la Universitatea Bucureşti şi ştiintele politice la SNSPA. Fost jurnalist, el a scris în ultimii ani pentru portalul Karamazov (www.karamazov.ro), iar in prezent lucrează într-o firmă de comunicare şi relaţii publice.
Ninel Ganea

Latest posts by Ninel Ganea (see all)

Puţină lume îşi imaginează universul comunist ca unul desenat şi dominat complet de o ideologie ştiinţifică. Lipsurile, ineficienţa şi ticăloşia generalizată te trimit cu gândul, de obicei, spre o societate iraţională. Însă după cum demonstrează primul episod din documentarul “Pandora’s box”, realizat de Adam Curtis, Uniunea Sovietică, primul stat socialist din lume, a fost de la bun început gândită, nu doar ca un experiment în libertinaj, ci şi, mai important, ca o organizare umană întemeiată şi dezvoltată pe principii radical ştiinţifice.

Începând cu Lenin, Trotsky, Stalin şi urmaşii lor, despoţii ruşi s-au remarcat, dincolo de numărul victimelor, prin încrederea nelimitată acordată tehnocraţilor de a remodela lumea şi omul. S-a presupus că, odată demantelată vechea ordine, natura umană va cunoaşte o transformare miraculoasă, astfel încât “tipul uman mediu va ajunge la anvergura lui Aristotel, Goethe, sau Marx” (Trotsky). Dar, până ca asta să se întâmple, era nevoie de ajutorul ştiinţei pentru construcţia unei societăţi superrationale, gândită ca o maşină gigantică în care indivizii să fie doar părţi componente interşanjabile. Totul urma să fie, şi a fost, programat în acord cu cele mai noi descoperiri ştiinţifice. Preţurile au fost impuse de la centru, iar oamenii au fost ciopliţi pe calapodul teoriilor lui Taylor.

Exemplele furnizate de Curtis sunt spumoase. De pildă, la Comitetul de Preţuri, aproximativ 400 de experţi “ultracalificaţi” se ocupau în 1990 cu stabilirea preţurilor la peste 25 de milioane de produse. “Aceasta arată foarte limpede că sistemul este raţional. Sistemul este greoi, recunosc, dar cu ajutorul tehnologiei moderne, toată hârţogăraia va fi comprimată cu ajutorul câtorva dischete”, declară Sergei Ulanov, directorul Comitetului de Preţuri. La departamentul care se ocupă cu preferinţele de consum ale populaţiei, problemele erau întrucâtva similare. În fiecare oraş, doi observatori completau în fiecare lună un raport care era trimis în centrală, unde informaţia era apoi procesată. Se mai adăugau cercetări de piaţă şi sondaje pentru a vedea ce vor oamenii să consume. “Problema este că industria reacţionează foarte încet la previziunile noastre. De pildă, noi am decis că oamenii vor (sâc!) pantofi cu platformă. Până când fabricile s-au apucat să mărească producţia, a trecut moda”, mărturisea, abătută, o economistă.

Confesiunile inginerilor din documentar indică aceeaşi şi aceeaşi problemă: rezistenţa naturii umane la o transformare totală. Visul tehnocratic de clădi un omul nou, “o fiinţă ştiinţifică”, imediat permeabilă la stimuli externi, predictibilă şi programabilă, s-a prăbuşit pentru moment. Iar vina nu o poartă “cei care nu au o înţelegere a ştiinţei şi a principiilor ei de bază” aşa cum credea directorul centrului de economie-matematică al Academiei URSS. Ci pur şi simplu presupoziţiile antropologice şi metafizice materialiste pe care a fost ridicată modernitatea.

Pentru cel care urmăreşte documentarul detaşat în liniştea confortabilă a iluziilor bunăstării, toată goana după o societate complet raţională îi va părea apusă, iar exemplele oferite de film ca rizibile. În acelaşi timp, însă, la Bruxelles trec aproape neobservate reglementări care impun ce trebuie să scrie pe o minge de fotbal, câţi lucşi trebuie să fie într-o fermă de porci, tipul de becuri care va fi folosit de oameni de acum încolo, etc.

Naufragiul comunismului de tip sovietic nu a îngropat pretenţiile utopice ale elitelor scientiste. Ele doar s-au metamorfozat fabianist, aşteptând clipa decisivă pentru un nou asalt asupra naturii umane.

Publicat iniţial pe Karamazov.ro

*

Top