Panama şi iluzia democraţiei

Ninel Ganea

Ninel Ganea

Membru asociat al Institului Ludwig von Mises România, a studiat filozofia la Universitatea Bucureşti şi ştiintele politice la SNSPA. Fost jurnalist, el a scris în ultimii ani pentru portalul Karamazov (www.karamazov.ro), iar in prezent lucrează într-o firmă de comunicare şi relaţii publice.
Ninel Ganea

Latest posts by Ninel Ganea (see all)

Cazul clasic de intervenţie americană, într-o ţară relativ independentă, l-a constituit Panama. Scenariul a fost atât de bine executat încât următoarele acţiuni militare externe par doar imitaţii ale acestei poveşti de succes (pentru Pentagon). Documentarul “Panama Deception” prezintă într-un mod remarcabil detaliile şi amănuntele sângeroase ale acestei agresiuni, astăzi probabil uitată.

Coincidenţele istorice (şi victimele colaterale) nu sunt întâmplătoare şi dovedesc recurenţele unui sistem politic de gândire maniheist, în care relaţiile publice joacă un rol cel puţin la fel de important ca ultimul bombardier.

În primul rând, se ia un militar, Manuel Noriega, cu înclinaţii autoritariste, şi este trecut pe ştatele de plată ale CIA. Este instruit în SUA, după care revine în ţara de origine, unde se ocupă, printre alte activităţi, de traficul de droguri. Când preşedintele în funcţie, Torrijos, moare într-un accident suspect, calea către putere i se deschide ambiţiosului general. Având susţinerea aliatului yankeu, Noriega îşi diversifică operaţiunile clandestine şi îşi întăreşte puterea politică. Disidenţii dispar, iar organizaţiile finanţate de SUA închid ochii la derapajele antidemocrate.

banner-articol-wallstreet

 

Vina tragică survine, însă, în momentul în care caudillo din Panama nutreşte gânduri de independenţă. Refuză să mai răspundă la comenzile americane, se visează un lider autentic şi crede în iubirea poporului. Puterea i s-a urcat la cap, iar din acest moment soarta îi este pecetluită.

În primă instanţă, “forţele democratice” încearcă îndepărtarea lui Noriega prin intermediul alegerilor libere şi al avertismentelor internaţionale. Cum figura nu reuşeşte, se trece la faza pe sancţiuni economice. Nici această strategie nu dă roade, aşa că intră în acţiune agitatori americani. De aici şi până la moartea unui presupus militar american e o cale la fel de scurtă ca redactarea unei declaraţii de război. Conflictul care a urmat s-a consumat în câteva zile şi a produs între 2000 şi 4000 de victime panameze, majoritatea inocente. Un cartier întreg a fost pus la pământ, s-au folosit arme interzise, au avut loc execuţii sumare, iar gropile comune au ţinut loc de cimitire.

Pentru a camufla consecinţele acţiunii “Just Cause” Pentagonul a adus în capitala micuţului stat comandouri de jurnalişti pentru a filma bucuria manipulată a locuitorilor. În acelaşi timp, presa americană saluta eliberarea de sub domnia unui tiran narcotraficant.

În final, un nou preşedinte, cu vederi mai potrivite, a fost instalat de trupele de ocupaţie, iar valorile democratice au prins viaţă.

Fostul aliat a rămas până astăzi în puşcărie.(articol publicat in martie 2013)

Publicat iniţial pe Karamazov.ro


Articole similare

*

Top