Marusia

marusia
Carmen Cătălina Alexa

Carmen Cătălina Alexa

A absolvit Facultatea de Istorie" A. D. Xenopol" a Universității "Al. I. Cuza" Iași în 1995. Master în Istoria comunismului. Predă istoria la Liceul Teoretic Mihail Kogalniceanu Vaslui.
Carmen Cătălina Alexa

Latest posts by Carmen Cătălina Alexa (see all)

Avea deja un băiat și își dorea tare mult și o fată. În ziua aceea de iulie se dusese să ajute un vecin să-și care grâul de pe deal și se întorcea obosit spre casă, când un om din mahala i-a strigat de după gard:
– Ioane, fugi acasă, că ți-a făcut femeia un fătoi mare și roz!

Bunicul a lăsat boii la teica unei fântâni și a fugit într-un suflet până acasă. Așa era. La exact patru ani după băiat venise și fata. Pe un pătucean din bucătăria de vară, acoperit cu o saltea din sac de cânepă care era umplut cu paie curate în fiecare an. Când te așezai pe pat, foșneau.

Pe mama au botezat-o Maria, dar când o lua în brațe și o alinta, bunicul îi spunea mereu Marusia tatei. Sau mărul lui tata. Bunicul făcuse armata la Tighina și acolo auzise numele ăsta care îi plăcuse foarte tare.

Bunica se uita cu o sprânceană ridicată la scenele tandre și-i spunea:
– Lasă capra jos, nu vezi că-i ajung picioarele la podea?
Mama se cuibărea și mai abitir în brațele lui, iar bunicul o ținea, zâmbind, pe a lui:
– Las’ să-i atârne! Că una-i Marusia tatii!

Bunicul nu i-a cumpărat niciodată vreo jucărie. De fapt, singurele jucării pe care le-au avut și ea, și unchiul, au fost doi Hopa Mitică pe care îi cumpărase bunica de la bâlci. Mama l-a stricat prima pe al ei, apoi a făcut tot posibilul să-l stâlcească și pe al fratelui, dându-i motiv bunicii să-i bodogănească după aceea că mai bine le lua ceva de mâncare decât prostiile alea pe care le-au și stricat și nimic nu au înțeles din ele.

Toată copilăria s-a jucat cu niște ciucalăi de popușoi pe care îi îmbrăca în niște petice, zicând că-s păpuși.
– Și nu ai suferit că nu aveai jucării?
– Nu. Habar nu aveam noi de jucării. Ne jucam cu ce nimeream.

Bunicul nu i-a cumpărat niciodată vreo jucărie. A legat boii la teică și a fugit spre casă pe 27 iulie 1938 și a ieșit pentru ultima oară din aceeași casă într-o zi de martie a lui 1971. Și după atâta vreme, de fiecare dată când vorbește despre el, mamei i se înseninează într-un fel anume fața.

Au botezat-o Maria și toată lumea i-a spus așa, inclusiv bunicul.
Doar când o lua în brațe o alinta Marusia sau mărul tatei. Pentru că era netedă și rumenă ca un măr.


 

 

ANACRONIC și-a propus să reînvie misiunea de edificare a cărții. Însă această misiune ar fi de la bun început sortită eșecului, dacă nu am avea în vedere și rolul sanitar pe care trebuie să îl joace o carte în zilele noastre. Așa că întregul nostru proiect editorial țintește simultan restabilirea coordonatelor unei tradiții și demitizarea idolilor modernității. Cărțile Anacronic sunt alese cu grijă și cu intenția de a forma o colecție, o veritabilă bibliotecă pierdută. Le găsiți pe Magazin Anacronic.

Nu ratați ultimele apariții în bună tradiție Anacronic, Wall Street și Revoluția Bolșevică de Antony Sutton și Siluirea maeștrilor de Roger Kimball, două cărți care topesc clișee moderne în care am fost și suntem crescuți privind istoria recenta, respectiv arta.

 

banner-articol-gatto

 

FOTO: Carmen Catalina Alexa

Articole similare

Top