Dadacă Iovreau și Nutu Naivoie

7754526628_fe02df4696_k
Florin Drăgan

Florin Drăgan

Antreprenor în domeniul agricol, absolvent al Facultăţii de Comerţ din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti.
Florin Drăgan

Latest posts by Florin Drăgan (see all)

E remarcabil ce ușor ne adaptăm traiului într-o dicatură organizată de lunatici. (A.N. Wilson)

Circula pe vremuri un banc cu un fotbalist care, tot auzind la radio despre victimele caniculei, a întrebat: da’ de ce, dom’le, nu-l arestează odată pe Canicula ăsta?

Ei, bine, deschizi televizorul, îți merge radioul în mașină și un alt personaj, de data asta virtuos, te sufocă. Nu-i știre fără noi și noi izbânzi ale agentului acțiunii „morale” obiectivate științific. Dadacă Iovreau schimbă lumea. Nu-i fenomen meteo, e fenomen social.

Dadacă Iovreau ar fi doar un mofturos, un capricios inofensiv dacă n-ar umbla cu frate’su mai mare, Nutu Naivoie. Sunt practic nedespărțiți, ca dreptul și obligația. Dreptul unuia și obligația altuia. Unul vrea și celălalt interzice. Unul cere și primește, celălalt știe cine trebuie să plătească ori să suporte.

Drepturile și libertățile fundamentale ale omului, pe de o parte, principiile de drept pe care se sprijină cultura libertății, pe de altă parte, sunt castele de nisip în calea tsunamiului acțiunii morale urgente. Legi noi, ciudate, le înlocuiesc pe cele pe care le credeam durabile. Mii de ani de evoluție se topesc sub dogoarea progresului moral.

Așa cum spuneam, presiunea legilor care instrumentalizează ad-hoc voința unor indivizi mereu grăbiți sapă la fundația unor legi adevărate pe care le credeam perene.

De exemplu, Dadacă Iovreau a cerut să meargă la bar și acolo să nu se fumeze. Nutu Naivoie a rezolvat restul: proprietarul nu mai are voie să folosească barul așa cum îi este profitabil. Acțiunea morală a înfrânt dreptul de dispoziție.

M-am întâlnit și eu cu Dadacă Iovreau. V-am zis că-i peste tot. Mi-a spus, de exemplu, că fumatul trebuie interzis în toate localurile fiindcă el merge cu copilul într-un loc anume la pizza și de asta nu trebuie să se fumeze acolo. Am întrebat de ce nu se duce în altă parte, unde nu se fumează, fiindcă sunt pizzerii în care nu se fumează. Nu se poate, fiindcă lui, pardon, copilului îi place doar pizza din restaurantul în care se fumează. Cunosc restaurantul: nu se fuma în tot, doar într-una din încăperi. Bine, bine, am încercat, dar dacă va da faliment restaurantul din cauza noii legi, o să rămână copilul tău fără pizza. Acum ai soluții, poți să cumperi pizza asta bună și să o mănânci acasă. Nu l-am convins. Începând fiecare argument cu „da’ dacă io vreau”, m-a convins că nu căuta o soluție, el căuta satisfacție.

Era deja fericitul posesor al acțiunii morale: lucra pentru sănătatea publică, așa că dreptul de proprietate era un detaliu nesemnificativ. Dadacă Iovreau a hotărât că o proprietate privată destinată publicului e spațiu public, deci e a lui. Iar Nutu Naivoie i-a interzis proprietarului să mai dispună.

Dacă Nutu Naivoie îți interzice ce să faci pe proprietatea ta, e de la sine înțeles că nu se încurcă cu libertatea economică.

Fratele capricios, Dadacă Iovreau, am impresia că scrie programele candidaților la diverse primării prin țară, sau chiar candidează, nu știu sigur, că nu am prins știrile de la început. Probabil, sondajele de precampanie arată că cetățenii vor de la administrația locală transport public civilizat. Nimic mai simplu: e suficient să vrei, de putut, poate statul. Fiindcă statul e atotputernic. Autobuze noi, prietenoase cu mediul, la timp în stație și călătorii ieftine spre gratis sunt în oferta fiecărui candidat.

Dar ce te faci cu privații care operează trasee în regim de maxi-taxi? Păi, simplu! Se ocupă Nutu Naivoie de ele. Mașinile mai vechi vor fi scoase de pe traseu. S-a hotărât! Să fie interzis de tot transportul privat fiindcă șoferii sunt indisciplinați, s-a auzit o voce din mulțimea omogenă de pretențioși. Să nu mai aibă voie să ne ia în mașini peste numărul de locuri pe scaune! – altă voce… sau aceeași. E un privilegiu al tramvaielor și autobuzelor să-i înghesuie pe călători.

Să elimini subvențiile regiilor locale de transport, să permiți beneficiarilor de abonamente subvenționate, în tot sau în parte, să le utilizeze și la operatorii privați, să lași piața să facă prețul tansportului și să încurajezi concurența ca să scadă prețul e de-a dreptul libertate economică. Dar am spus deja că Dadacă Iovreau și Nutu Naivoie disprețuiesc proprietatea și libertatea. A celorlalți, nu a lor.

 

banner-articol

 

Ca drepturile fundamentale să nu fie vorbe în vânt și ca societățile să poată evolua, civilizația noastră, bazată pe libertate, a consacrat și alte principii: principiul securității raporturilor juridice și principiul proporționalității. Cu alte cuvinte, nu există sancțiune fără să existe faptă incriminată, iar sancțiunea e aplicată doar cu justă măsură. Contractele, dacă nu încalcă legea, se respectă – e o altă exprimare a securității raporturilor juridice. Dar cine nu le poate respecta, răspunde proporțional cu vina sa.

Nu și dacă majoritatea identifică vreun imperativ moral urgent și decide că trebuie să acționeze împotriva celor cărora le profită ordinea de drept.

Dadacă Iovreau și Nutu Naivoie au luat credite de la bănci și au hotărât că dau înapoi bunurile achiziționate fiindcă au făcut afaceri proaste. Așa a apărut „Legea Dării în Plată”. Darea în plată ca instituție juridică exista și presupunea acordul primitorului. Noua lege e, de fapt, obligarea la primirea în plată. Dadacă Iovreau vroia să dea imobilul în locul banilor împrumutați. Nutu Naivoie a făcut restul: i-a interzis creditorului să nu primească.

În principiu, pentru fiecare om trebuie să existe o a doua șansă. Dar schimbarea sensului contractelor prin lege, cu ajutorul majorității de conjunctură în dauna celor arătați ca imorali, încalcă însuși fundamentul statului de drept. Existau soluții în actualul cadru legislativ, dar erau mai fine și nu satisfăceau capricii. Dar binele banal* a fost evacuat ca să facă loc binelui excepțional. Revoluția nu pierde timpul cu reparații. Reconstruiește. Apoi, Revoluția nu face bine prin ea însăși. Are pe cine să oblige la facerea binelui. Majoritatea acționează moral și prin asta consideră binele gata înfăptuit. Chiar dacă e doar clamat. De asemenea, fără pedeapsa aplicată dușmanilor binelui, nu-i acțiunea morală dusă până la capăt.

Copilului care vrea pizza bună nu i se va face dreptate până patronul nu va fi pedepsit. Nu-i de ajuns ca patronul să creeze doar un spațiu pentru nefumători, trebuie să nu mai aibă voie să dispună ca până atunci.

Călătorului nu-i va fi de ajuns un autobuz nou din impozitele celorlalți. Cei cu maxi-taxi trebuie să nu mai poată plăti impozite. Trebuie pedepsiți că au îndrăznit să facă ceea ce statul putea să facă mai bine dar n-a făcut.

Debitorilor captivi nu li se face dreptate oferindu-le o altă șansă. Băncile care i-au înrobit trebuie să suporte pagubele. Să vadă cum e!

Pedepsele trebuie să fie aspre! Revoluția morală suspendă justa măsură! Toți dușmanii revoluției morale sunt dușmanii binelui, deci sunt infami! Când operezi cu imperative și maxime, justa măsură e de prisos. Îi încurcă pe atleții binelui urgent.

Exemplele pot continua la nesfârșit. Dadacă Iovreau și Nutu Naivoie fac programul supermarketurilor. Și stabilesc sortimentul de la raft. Restaurantele și barurile trebuie să ofere wi-fi gratis. Probabil wi-fi sănătos, nu din ăla dăunător. Operatorii de telefonie trebuie să ofere 500 mb de internet gratis. Fiindcă vrem. Și fiindcă nu au voie să facă atâta profit.

Așa cum spunea Vintilă Mihăilescu, „un bine practicat… în numele binelui public și nu ca bine public poate aluneca oricînd în arbitrar, și de aici în totalitarism”. Capriciile lui Dadacă Iovreau au în puterea de a restrânge a lui Nutu Naivoie cel mai puternic aliat. Și adaptează societatea, nu se adaptează la ea. Admițând că societatea e rezultatul civilizării și achizițiilor sale (drepturile omului, statul de drept, justa măsură), capriciile și restricțiile sunt chiar dușmanii civilizației.


*Vintilă Mihăilescu – Banalitatea binelui și iluminații

FOTO: Marc Delforge/Flickr

Articole similare

2 Comments

  1. johnnie walker said:

    Probabil ti-e greu sa-ti imaginezi o lume in care se implineste chiar tot ce vrem, insa aceea e lumea noastra, a oamenilor. Am putea face orice ne-am dori, daca nu am fi manipulati, inrobiti, limitati.
    De fapt, tot ceea ce ne dorim, nu este realizat chiar de noi?

*

Top