Corupția Ucide – un slogan vindicativ

22241864954_8ea81cc2f8_k
Florin Drăgan

Florin Drăgan

Antreprenor în domeniul agricol, absolvent al Facultăţii de Comerţ din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti.
Florin Drăgan

Latest posts by Florin Drăgan (see all)

„Corupția Ucide” – așa, fără nuanțe, fără vreun adagiu, fără alte explicații, urlat și repetat – ne obligă să admitem echivalența corupției cu crima. Acum vreo 2-3 ani, un avocat fiscalist afirma și despre evaziunea fiscală că ar fi echivalentă cu crima. Diverși politicieni populiști au preluat rapid ideile și au cerut mărirea pedepselor pentru evaziune și corupție. De la retorică inflamată la legislație inflamată nu-i decât un populist distanță.

După pleoștirea avântului revoluționar din aceste zile, poate lucrurile se vor reașeza și vom păstra pedepsele pentru diferite infracțiuni în funcție de adevăratul pericol social fiindcă, așezând corupția și evaziunea pe același plan cu crima, viața nu va mai rămâne valoarea supremă apărată de lege și stat. Devalorizând viața prin inflație, mărim importanța statului, care primește o sarcină cel puțin triplă de a lupta cu imoralitățile supreme. Și când mărim statul, reducem libertatea.

Deci, să nu ne jucăm cu vorbele și cu mintea gloatei fiindcă, dacă ne raportăm doar la tragedii, așa cum corupția ucide, cum evaziunea e o crimă, tot așa și avioanele ucid. Circulația rutieră e încă primul criminal al omenirii. Să înterzicem zborul cu avioanele? Să nu mai existe trafic rutier până nu inventăm autoturismul care evită toate accidentele? Titanic nu e ultima tragedie maritimă. Și la vremea construirii pachebotului, toți specialiștii credeau că au creat nava indestructibilă. Nu există utilaje, roboți industriali care nu să comită erori și cu atât mai puțin sistem de reglementare a normelor de siguranță care să înlăture orice risc. Dar, cu siguranță, cu cât sunt mai stufoase reglementările, cu atât se derobează de responsabilitate cei cu competențe speciale și sunt împovărați oamenii simpli.

Pentru tragedia din Clubul Colectiv, vinovații au fost rapid identificați: patronii care fac profit, mai ales pentru că fac profit, funcționarii corupți ai primăriei de sector care au autorizat funcționarea unui club fără să ceară și o hârtie de la ISU și toată clasa politică, care, se știe, e coruptă și ne obidește pe noi cei puri.

Trecând rapid peste anunțul primului procuror al țării, care și-a arătat compasiunea promițând răzbunare și a anunțat că se vor face cercetări pentru omor calificat, iar vinovații vor fi închiși 25 de ani, mai la rece și cu cartea în mână, procurorul de caz a pornit cercetările pentru omor din culpă, fiindcă, indiferent cât de dramatică ar fi situația, nimeni nu a vrut să-i omoare pe tinerii veniți la concert. N-am ajuns încă atât de ticăloși încât să ne dorim producerea unei asemenea tragedii.

Deținătorii clubului (sau administratorii din acte) vor fi acuzați că au neglijat reguli banale de prevedere a unei astfel de catastrofe. Conform unei astfel de teorii, care le impută o culpă generală, patronii ar fi putut și ar fi trebuit să-și imagineze că în clubul lor se va produce un incediu de nestăpânit care va genera o tragedie cum n-a mai fost în România de aproximativ 80 de ani. Asta în condițiile în care aproape toate cluburile sunt amenajate în spații asemănătoare. Și în toate se înghesuie oameni, se țin spectacole, iar prevenirea și combaterea incendiilor e cam la fel organizată. Iar în acest club nu se desfășura primul concert. Care vă puneți în situație? Ce ziceți, ați fi știut că se poate întâmpla o așa grozăvie?

Să fie o culpă specială a administrației locale agravată de corupție? Adică, niște profesioniști să fi trebuit să știe ce s-ar putea întâmpla în domeniul lor de activitate, dar au închis ochii fiindcă au fost corupți?

Să vedem cum stăm înainte să dăm cu piatra: doar 7% din școli au autorizație ISU. Arena Națională nu are nici ea aviz ISU, deși a găzduit deja câteva zeci de evenimente sportive și câteva milioane de spectatori. Dacă corupția (nedovedită, dar invocată) pentru încălcarea regulilor de funcționare ar fi echivalentă crimei, s-ar fi prăbușit acoperișul Arenei Naționale peste 50.000 de spectatori la meciul cu Olanda. Ar fi distrus toate școlile și ar fi lăsat țara fără viitor. Nu cred că am scăpa cu toții din IKEA dacă ne-ar surprinde un cutremur în depozit. O bună parte din populația Bucureștiului locuiește în clădiri care nu rezistă unui cutremur serios. Chiar ISU se află într-o astfel de clădire.

Avem, practic, de-a face cu o tentativă de exterminare a populației României. Toți copiii sunt într-un pericol teribil. Păi, dacă corupția a făcut posibil ca toate astea să funcționeze, corupția e genocidară!

Fiindcă nu s-au întâmplat toate cele de mai sus, ajungem să constatăm că a fost un cumul de factori care a dus la tragedia din Clubul Colectiv. O fi fost și corupție, și neglijență, și necunoaștere, și risc prost asumat, și dorința reducerii costurilor, și sărăcie și câte altele. Cam ca la prăbușirea unui avion, unde concură mai multe întâmplări nefericite ca să se producă o tragedie. Ca în accidentele rutiere.

De asta, în locul unui justițiarism sumar, trebuie să ne liniștim puțin, să privim și să analizăm și altfel corupția sau evaziunea, dacă tot le definim atât de larg și cuprinzător: corupția nu doar ucide, corupția permite desfășurarea orelor în școli. Corupția e prilej de sărbătoare națională pe stadion. Corupția ne permite să locuim în casele noastre nesigure și le crește eficiența termică. Corupția permite chiar ISU să funcționeze. Corupția devine legitimă când ajută la depășirea barierelor birocratice absurde. Permite efectuarea unor investiții și încadrarea în termenele de execuție atunci când procedurile legale impun costuri de timp. Corupția și evaziunea salvează micile afaceri atunci când acestea nu pot ține pasul cu marele capital care impune, cu ajutorul statului, reguli ce generează costuri. Deci corupția ne permite să trăim zi de zi. Corupția ucide, corupția ne lasă să trăim.

Protecția mediului, gestionarea deșeurilor, protecția sanitar-veterinară și măsurile de igienă, protecția împotriva dezastrelor naturale, prevenirea și combaterea incendiilor, protecția apelor subterane, gospodărirea apelor uzate, certificarea sistemului de management al calității, siguranța construcțiilor nu doar ne protejează, dar înseamnă și internalizarea unor costuri care, în multe cazuri, duc la falimentul afacerilor sau fac imposibile investițiile unor oameni cu inițiativă.

Cum spune Hayek în „Constituția Libertății”, poate că la un moment dat al existenței noastre, am ști cum să producem anumite lucruri, dar ar fi prea scumpe pentru a putea satisface mai mult decât un grup restrâns. Doar 7% din școli au autorizație ISU, doar câteva blocuri au ieșire de incendiu, doar câteva firme își pot certifica sistemul de management al calității (mult mai multe ca acum 19 ani, când Oltchim a devenit prima firmă românească autorizată).

Un om necăjit care-și face o casă în albia unui râu poate va muri luat de o viitură sau poate nu. Dar până să se întâmple viitura, el are un adăpost care-i permite să trăiască și o apă care să-i asigure producerea hranei. El trăiește împotriva reglementărilor. Dacă avioanele ucid, trebuie totuși să recunoaștem că o fac foarte rar și că, în rest, fac parte din viața noastră. Nu era la fel pe vremea lui Aurel Vlaicu. Nu a decretat nimeni că avioanele ucid. Și niște temerari au continuat să zboare, luându-și riscuri mult mai mari decât astăzi. Azi, când zburăm sau ne urcăm în mașină, ne asumăm riscuri, e adevărat, cu mult mai puține decât acum 50 de ani.

Putem impune mult mai multe reguli de siguranță și pedepsi corupția ca pe o crimă. Dar haideți să facem asta observând frecvența evenimentelor obișnuite, nu tragediile.

Deja, fără intervenția autorităților, oamenii au înțeles ce pericol reprezintă antifonările cu materiale inflamabile și lipsa posibilităților de reacție la incendii. Putem fi siguri că nimeni nu va mai antifona cu burete neignifugat și că toți își vor asuma costurile. Deja putem fi siguri că niciun funcționar ISU sau din primării nu va mai da o autorizație fără să verifice cu atenție locațiile (în buna tradiție a societăților etatiste, ISU a pornit la vânătoare de vrăjitoare). Știm sigur că oamenii vor învăța să utilizeze extinctoarele, că vor fi circumspecți când se vor înghesui într-o locație.

Tot ce avem de făcut este ca din orice tragedie să învățăm cum să facem ca viitoarele tragedii să se producă cu o probabilitate mai mică.

Față de victime și apropiații lor, trebuie să manifestăm compasiune, solidaritate, înțelegere. Dar nu iertăm noi și nici nu cerem răzbunare în locul lor.

„Corupția Ucide” nu-i ajutorul pe care-l dăm celor ce-și plâng morții. Să fim serioși, e despre noi și ce vrem noi. E doar o reglare de conturi cu cei despre care ni se pare că au reușit în afaceri sau în politică.

În concluzie, dacă vreți, corupția ucide. Dar nu asta e lecția tragediei abia petrecute.

FOTO: Jake Stimpson/Flickr

Articole similare

*

Top