Ce le citim copiilor noștri?

guroian
Ninel Ganea

Ninel Ganea

Membru asociat al Institului Ludwig von Mises România, a studiat filozofia la Universitatea Bucureşti şi ştiintele politice la SNSPA. Fost jurnalist, el a scris în ultimii ani pentru portalul Karamazov (www.karamazov.ro), iar in prezent lucrează într-o firmă de comunicare şi relaţii publice.
Ninel Ganea

Latest posts by Ninel Ganea (see all)

Într-o degringoladă culturală, precum cea în care ne scăldăm acum, întrebarea de mai sus răsare spontan. Modele educaționale mereu în schimbare și tehnicile revoluționare de instrucție pun în umbră înțelepciunea tradițională, dau greș constant, dar nu reușesc să îndepărteze complet părinții de ideea clasică de transmitere a cunoașterii relevante prin povești.

Confruntat cu probleme similare, din postura de părinte și din cea de profesor de teologie ortodoxă, Vigen Guroian a oferit câteva sugestii remarcabile într-o carte accesibilă, provocatoare și erudită.

“Tending the Heart of Virtue: How Classic Stories Awaken a Child’s Moral Imagination”, apărută la Oxford University Press, în 1998, s-a născut din dorința autorului de a oferi părinților sau, pur și simplu, persoanelor preocupate de o educație sănătoasă o argumentație solidă și convingătoare pentru alegerea anumitor povești pentru copii. “[…] pentru a fi de ajutor părinților și educatorilor care doresc să învețe, cum am învățat și noi, ce cărți și ce povești să citească copiilor în iureșul unei vieți agitate, în care timpul e limitat și e important să faci alegerile bune.”

Mergând pe urmele lui Alasdair MacIntyre, pentru care doar poveștile pot da sens unei vieți, Guroian își propune să demonstreze de ce basmele reprezintă fundamentul indispensabil pentru maturizarea sentimentală și intelectuală a copiilor. “Astfel, chiar dacă poveștile nu substituie experiența de viață, ele au minunata capacitate de a ne forma constituția morală fără dezavantajele școlirii dogmatice rigide sau ale educației clarificatoare de valori. ”. Narațiunile bune conțin, într-o formă ușor de digerat, lecțiile morale vitale pentru dezvoltarea copilului și contribuie decisiv la transformarea lui într-o persoană cu o viziune realistă asupra lumii. În acest sens, teologul de origine armeană oferă exemplul foarte elocvent al lui Chesterton pentru care “Prințesa și goblinii”, de George Macdonald, a reprezentat influența decisivă pentru intreaga sa perspectivă existențială. Dar aici cred că oricine aruncă un ochi mai atent pe biografiile serioase poate sesiza importanța cărtilor citite în copilărie. E suficient să ne aducem aminte, de pildă, că în casa părinților lui Dostoievski se citeau regulat “Viețile Sfinților”. Și romane franțuzești de duzină…

Lăsand la o parte criteriile estetice, pentru Guroian poveștile bune se disting de cele mai puțin reușite prin prezența unor asumpții realiste despre lume. Astfel, ceea ce ne transmit în subtext și de multe ori manifest poveștile clasice este existența unui univers moral obiectiv, o lume în care Binele iși trage originea dintr-o realitate transcendentă și la care noi putem avea acces prin cultivarea virtuților. Virtuțile, însă, nu reprezintă doar un instrument de cunoaștere a lumii, ci și singura cale prin care putem avea o viață fericită. “Virtuțile sunt acele trăsături de caracter care permit oamenilor să-și utilizeze libertatea în moduri responsabile din punct de vedere moral.”.

O a doua presupoziție esențială o reprezintă viziunea unei naturi umane căzute (aici ar fi fost o discuție interesantă despre cât de căzută este aceasta natură umană în povestirile catolice, protestante sau ortodoxe), ipoteza negată practic astăzi în mai toate narațiunile pentru copii. Sub influența romantică, și mai nou a curentelor New Age, poveștile moderne mută conflictul dintre bine și rău, în cazul în care mai există, în afara personajului principal, construit la rândul său din culori imposibil de luminoase, în timp ce în variantele clasice războiul binelui și răului are loc în interior.


Editura Anacronic lansează în curând “ANACRONIC PENTRU COPII”.

Clasic și necosmetizat de modernitate.


 

Din acest punct de vedere, analiza comparativă a lui Guroian între Pinocchio din versiunea originală a lui Collodi și cea mult mai cunoscută a lui Disney este edificatoare. În desenul animat, Pinocchio este un băiat bun, “fără experiență”, care dorește să crească, dar se confruntă cu un lanț teribil de ghinioane. În schimb, la Collodi există o luptă de proporții între bine și rău care se dă în sufletul lui Pinocchio. Personajul nu trebuie doar să crească pur și simplu, ci să devină, în primul rând, un om bun. “În filmul Disney, Geppetto își dorește ca păpușa de lemn să devină un băiețel adevărat. În povestea lui Collodi, Pinocchio își dorește asta, nu Geppetto; iar ceea ce își dorește cu adevărat Pinocchio este să devină un bărbat. Zâna Albastră îi explică lui Pinocchio că trebuie să „înceapă prin a fi un băiețel ascultător” și că acest lucru implică supunere, sinceritate, educație și alinarea părinților.”. Cam în aceleași coordonate poate fi descrisă și traiectoria lui Kay din “Crăiasa Zăpezilor”, de Hans Christian Andersen, sau cea a lui Edmund Prevensie din “Leul, Vrăjitoarea și Dulapul”, de C.S. Lewis, ambele povestiri comentate în carte. “Precum Kay, el este ca fiecare om sau, ca să fiu mai exact, ca toți oamenii. Edmund este prea mândru, iar această mândrie îl impiedică să judece mai bine. ”.

Prezența unor astfel de personaje și a altora similare contestă radical poncifele contemporane despre bunătatea înnăscută a copiilor și oferă un ghid moral pentru dobândirea virtuților, care, deși nu sunt neapărat ușor de atins, rămân, ne asigură autorul și Aristotel, singura cale de dobândire a fericirii.

Poate părea paradoxal, însă Guroian nu folosește pentru ilustrarea ideilor sale povestiri uitate, obscure sau greoaie. Narațiunile sale preferate sunt tot cele vechi, foarte cunoscute chiar și în zilele noastre, doar ca noi utilizăm de regulă reproducerile lui Disney sau cele, poate și mai proaste, din ediții prescurtate. Diferențele sunt colosale. Pe lângă absența celor două presupoziții deja amintite, variantele moderne păcătuiesc prin exces de romantism și obsesia urmăririi frumuseții fizice. De exemplu, Bambi, Micuța Sirenă, Albă ca Zăpada s-au întipărit în mintea noastră cu ajutorul lui Disney, dar Guroian ne avertizează că toate aceste personaje sunt falsificate iremediabil. La Felix Salten, Bambi, de pilda, invăța, printre altele, despre importanța singurătății pentru înțelegerea vieții și obținerea înțelepciunii. Micuța Sirenă, în povestea lui Andersen, incearca să dobândească un suflet nemuritor. Albă ca Zăpada și cei Șapte Pitici, în scrierea fraților Grimm, reprezintă o alegorie a depașirii morții prin iubire. Toate aceste idei s-au evaporat din remixurile moderne.

Comparațiile frecvente pe care autorul le face cu interpretările mai noi ale povestirilor și iritarea comentatorilor contemporani în fața “moralismului” și atmosferei “sumbre” din basmele premoderne relevă copleșitor distanța care separă două moduri de gândire. Iar de multe ori rămâi surprins să descoperi că preferințele unor oameni în toată firea merg spre producțiile lui Disney.

În altă ordine de idei, probabil că tot la fel de supărătoare pentru moderni este și devoalarea de către Guroian a temelor și ideilor creștine din basmele clasice. Daca C.S. Lewis sau George MacDonald scriu dintr-o perspectivă aproape asumat creștină, teologul armean ne vorbește atât de sensibilitatea religioasă a unui Andersen sau a fraților Grimm, cât și de influența unor tipare creștine în poveștile de succes ale tradiției occidentale. Suficient să amintim aici doar de tribulațiile lui Pinocchio în burta rechinului…Astfel, un bonus intelectual al poveștilor clasice este familiarizarea cu marea narațiune.

Deși departe de vreo intenție polemică, cartea va nemulțumi părinții care lasă copilului “libertatea” de a-și alege propriile valori, pe cei care nu cred că există vreo deosebire esențială între povești, pe cei care vor deprinderi tehnice sau o cunoaștere științifică, pe cei pentru care calculatorul reprezintă un “tool” educațional desăvârșit. Dar, cel mai probabil, că toți aceștia nici nu o vor deschide…

Publicat inițial pe Karamazov


ANACRONIC și-a propus să reînvie misiunea de edificare a cărții. Însă această misiune ar fi de la bun început sortită eșecului, dacă nu am avea în vedere și rolul sanitar pe care trebuie să îl joace o carte în zilele noastre. Așa că întregul nostru proiect editorial țintește simultan restabilirea coordonatelor unei tradiții și demitizarea idolilor modernității. Cărțile Anacronic sunt alese cu grijă și cu intenția de a forma o colecție, o veritabilă bibliotecă pierdută. Le găsiți pe Magazin Anacronic.

 

banner-articol-siluirea

 

banner-articol-wallstreet

 

Articole similare

Top